Cistita
Cistita
Este termenul medical care exprima inflamatia vezicii urinare. De cele mai multe ori, inflamatia este cauzata de o infectie bacteriana, caz in care aceasta este mentionata ca fiind o infectie de tract urinar. Cistita poate fi dureroasa si neplacuta si poate deveni o problema serioasa de sanatate in cazul in care infectia se extinde la rinichi.
Cistita debuteaza in general atunci cand bacteriile patrund in tractul urinar prin uretra, canalul prin care se elimina urina din organism. De aici, bacteriile se fixeaza pe peretele vezicii si se multiplica. Mai rar, bacteriile pot ajunge la vezica urinara avand ca sursa o infectie din alta regiune a corpului. Infectiile urinare sunt mult mai frecvente la diabetici, la femeile tinere in perioada de activitate sexuala si la gravide. In acest ultim caz, cistita se poate afla la originea unor contractii uterine ce pot declansa o nastere prematura.
Mai putin frecvent, boala poate sa apara ca o reactie la anumite medicamente, radioterapie sau substante iritante, cum ar fi produsele parfumate pentru igiena intima, gelurile care contin spermicid sau utilizarea indelungata a unui cateter. Cistita poate sa se declanseze, de asemenea, ca o complicatie a unei alte afectiuni. De obicei, tratamentul pentru cistita bacteriana consta in mod special, in antibiotice. Terapia completa pentru alte tipuri ale bolii depinde de cauza care sta la baza acesteia.
Semnele si simptomele cistitei includ, cel mai frecvent:
– senzatia imperioasa, persistenta de a urina;
– senzatia de arsura la urinat;
– scaparea involuntara a unor cantitati mici de urina;
– urina tulbura sau cu un miros puternic;
– disconfort in zona pelvina;
– sentiment de presiune in abdomenul inferior;
– febra scazuta.
La copii, noi episoade de enurezie (emisie de urina in timpul noptii) pot fi un semn al unei infectii urinare.
Factori de risc
Femeile prezinta un risc mai mare decat barbatii de a dezvolta infectii ale vezicii urinare sau infectii urinare recurente, deoarece uretra femeilor este mai scurta decat cea a barbatilor, facilitand accesul bacteriilor la vezica urinara.
Evolutie
In absenta unui tratament, cistita poate evolua intr-o afectiune a cailor urinare si a rinichilor, traducandu-se prin aparitia unei febre.
In cazul unor cistite recidivante (peste 4 -5 cistite pe an), este necesara instituirea unui tratament prelungit insotit de o profilaxie (prevenirea infectiilor). In acest scop, sunt efectuate examene complementare.
La unii bolnavi se observa antecedente de cistita survenite in preajma raporturilor sexuale (12 -24 ore mai tarziu). Ele se datoreaza iritarii meatului (orificiului) uretrei in timpul raportului sexual, in special la nulipare (femei care nu au avut nicio sarcina). In general, dupa prima nastere normala, largirea orificiului vulvar permite repozitionarea normala a uretrei si astfel, disparitia cistitelor consecutive raporturilor sexuale.
Tratament
Cistita se trateaza cu ajutorul antibioticelor. In general, simptomele dispar in cateva zile de la inceperea tratamentului. Totusi, este necesara continuarea tratamentului timp de 3 zile pana la o saptamana, in functie de severitatea infectiei. Indiferent de durata tratamentului, trebuie luate toate antibioticele prescrise pentru a se asigura ca infectia este complet eradicata.
In cazul unor infectii urinare recurente, tratamentul antibiotic va fi de durata mai mare. La unele femei, administrarea unei singure doze de antibiotic dupa un raport sexual s-a dovedit a fi eficienta.
Prevenire
Cistita poate fi prevenita cu ajutorul unor masuri simple, ca de exemplu:
– consumul de lichide (peste 2 litri pe zi)
– mictiuni frecvente, fara intarzierea lor prea mult timp
– evitarea unei igiene intime agresive
– utilizarea unui sapun delicat pentru a nu modifica flora (bacteriile prezente in mod normal) vaginala
– efectuarea unei mictiuni dupa fiecare raport sexual
– evitarea utilizarii in zona genitala a produselor de igiena feminina ce pot irita uretra
