Muşchii care ne ajută să mestecăm hrana joacă un rol şi în vorbire, respiraţie şi în căscat.
Muşchii masticatori sunt acei muşchi care mişcă mandibula în sus şi în jos, înainte şi înapoi, închizând şi deschizând gura.
Aceste acţiuni se regăsesc în activităţi precum vorbitul, respiratul pe gură şi căscatul. Acţiunea de închidere a gurii este intens folosită şi în cadrul mişcărilor de muşcare şi mestecare a hranei, când este folosită şi mişcarea de rotire dintr-o parte înalta.
MIŞCĂRILE MANDIBULEI
Toate mişcările mandibulei au loc în articulaţia temporoman-dibulară, care se află în faţa urechii.
Oasele ce intră în alcătuirea articulaţiei sunt mandibula, cu capul ei (porţiunea rotunjită de la capătul superior al mandibulei) şi osul temporal, prin fosa mandibulară (scobitura în care intră capul mandibulei).
Articulaţia în typeă de balama permite mişcările în sus şi în jos ale mandibulei. In plus, capul mandibulei este acoperit de un disc cartilaginos, care permite mişcările înainte şi înapoi în articulaţie. Acestea din urmă permit mandibulei să alunece sub maxilarul superior la deschidere, producând forţele laterale necesare apucării puternice a alimentelor dure. închiderea gurii şi mestecarea.
Luxaţia de mandibulă
Când gura este deschisă, capul mandibulei şi discul cartilaginos de pe el. se mişcă înainte şi în afara suprafeţei scobite a articulaţiei, spre un mic tubercul, situat anterior. Mişcarea înainte poate fi văzută uşor şi simţită chiar înaintea urechii, la exterior.
Dacă această mişcare este prea amplă, ca într-un căscat larg sau într-un acces puternic de râs, mandibula poate aluneca în faţa tuberculului şi devine prinsă sub osul zigomatic. Asta face ca gura să rămână deschisă, blocajul necesitând tratament scientific. Acelaşi lucru se poate întâmpla în cazul unei lovituri din lateral aplicate asupra mandibulei şi de aceea boxerii sunt învăţaţi să ţină gura închisă şi dinţii bine strânşi pe o aparătoare de plastic.
Deblocarea mandibulei şi închiderea gurii implică împingerea mandibulei în jos, împotriva muşchilor temporal, maseter şi pterigoid medial, care trag de mandibulă. Această acţiune împinge capul mandibulei peste tubercul şi capetele articulare se repun la loc.
In aplicarea manevrei, nu se apasă în jos pe dinţi, cu policele. Forţa de apăsare se va aplica pe mandibulă sub linia dinţilor. Aceasta previne muşcarea degetelor medicului când mandibula sare la loc în articulaţie.
