Invaginaţia este o afecţiune rară, dar gravă, în care o parte a intestinului alunecă în alta. Diagnosticul poate fi confirmat prin radiografii sau ecografii şi majoritatea copiilor se recuperează bine.
Invaginaţia apare rar, darare potenţial letal, deoarece un segment al intestinului se telescopează în segmentul imediat următor, ducând la formarea unui tub în alt tub. Afecţiunea produce obstrucţia sau blocajul intestinelor.
Dacă afecţiunea este lăsată netratată, aportul de sânge către segmentul de intestin implicat în invaginaţie se poate întrerupe, din cauza presiunii exercitate pe vasele de sânge. Intestinul poate să devină gangrenos şi poate perfora sau poate să apară perito-nita (inflamaţie la nivelul cavităţii abdominale).
In majoritatea cazurilor, invaginaţia începe la joncţiunea dintre ileum (ultima parte a intestinului subţire) şi cec (prima şi cea mai largă parte a intestinului gros). Ultima parte a ileumului alunecă în lumenul cecului sau al colonului ascendent imediat următor.
CINE ESTE AFECTAT?
Invaginaţia apare cel mai frecvent în timpul perioadei de sugar, în special între cinci şi nouă luni. Afectează aproximativ doi din 1000 de sugari, băieţii fiind afectaţi mai frecvent decât fetele. Nou-născuţii, copiii mai mari şi adulţi sunt afectaţi rareori.
CAUZE POSIBILE
In 90 la sută din cazuri cauza exactă nu poate fi precizată. Totuşi, ea poate fi legată de: Mărirea de volum a ganglionilor limfatici din mucoasa intestinală, din cauza unor infecţii virale, cum ar fi gastroenterita virală sau virozele căilor respiratorii superioare
Imunizarea împotriva rotavi-rusurilor (un virus ce provoacă gastroenterită) – vaccinul împotriva rotavirsurilor a fost de aceea retras în unele ţări.O anomalie preexistentă a nivelul intestinului, cum ar fi un polip sau o tumoră. Această situaţie este mai frecventă la nou-năs-cuţi şi la copiii în vârstă de peste trei ani, invaginaţia tinzând să apară la locul anomaliei.
Fibroza chistică -în cazul copiilor ce suferă de această boală apar secreţii mai groase şi aderente în tractul respirator şi gas-trointestinal.
Simptomele invaginaţiei
Accesele de vomă sunt tipice, cu consistenţă alimentară la început, cu secreţii biliare verzi, ulterior, pe măsură ce intestinale tot mai blocat.
Plânsul intermitent, din care copilul nu poate fi liniştit, este deseori primul semn că aceasta suferă de invaginaţie. Suferinţa este datorată episoadelor de dureri spastice la nivelul abdomenului.
Bebeluşii care prezintă invaginaţii dezvoltă episoade bruşte de durere abdominală; atunci îşi ridică picioruşele şi plâng incontrolabil. Devin palizi şi transpiraţi în timpul crizelor, dar sunt aparent normali în rest.
Din cauza acestor accese, copilul se poate deshidrata. în stadii avansate, materiile fecale ale copilului sunt o mixtură de mucus şi sânge, ca un jeleu de coacăze.
ALTE SIMPTOME
Mulţi copii nu prezintă simptomele clasice, de dureri abdominale, stare de vomă şi fecale cu sânge. Pot fi însă letargici şi iritabili, ceea ce poate fi trecut cu vederea. Poate apărea diaree şi febră.
Uneori, se poatesimţi o umflătură la palparea abdominală. Pe măsură ce starea se înrăutăţeşte, copilul poate intra în şoc, poate fi foarte tăcut, palid, flasc şi necooperant.
