VEGETATIILEUn comentariu

>O interventie dintre cele mai frecvente

Operaţia vegetaţiilor, sau ade-noidectomia, este una dintre cele patru operaţii cel mai frec­vent practicate la copii cu vâr­ste cuprinse între 1 şi 4 ani. Este considerată o intervenţie uşoară deoarece nu necesită spitalizare.

Definiţie

► Amigdalele
Vegetaţiile sunt amigdale inflamate. Există mai multe tipuri de amigdale:
palatine, cele care pot fi văzute de-o parte şi de alta a omuşorului.
linguale, mai mici, situate la baza limbii.
faringiene, situate în partea cea mai profundă a foselor nazale, ele fiind de­numite vegetaţii adenoide atunci când sunt inflamate.
velopalatine, situate în spatele vălu­lui palatin.
tubare, situate în jurul orificiilor trompei lui Eustache. în principal, amigdalele palatine şi vege­taţiile adenoide sunt cele care, prin amplasarea lor, sunt supuse infecţiilor repetate.

Funcţie
Amigdalele sunt formate din ţesut lim­fatic, fiind astfel punctul de produce­re al anticorpilor însărcinaţi să reprezin­te prima barieră împotriva agenţilor infecţioşi exteriori. Astfel, vegetaţiile „filtrează” agenţii patogeni inspiraţi, înainte ca aceştia să ajungă în trahee. După captarea acestora, amigdalele vor da semnalul de producere a anti­corpilor, în vederea distrugerii lor. „Identitatea” agenţilor patogeni va fi inregistrată în memoria sistemului imunitar, pentru ca aceştia să fie recu­noscuţi în cazul unei expuneri viitoare şi pentru ca sistemul imunitar să reacţioneze eficient. Totuşi, în cazul infecţiilor repetate, cum ar fi amig-dalitele (infecţia amigdalelor, în prin­cipal, palatine şi linguale, foarte frec­ventă la copii sub 10 ani), otitele sau anghinele, amigdalele îşi pot pierde funcţia de protecţie, devenind ele însele focare de infecţie.
Infiamaţia
Atunci când amigdalele faringiene sunt inflamate, ele se numesc vege­taţii adenoide. în acest stadiu, ele pot provoca:
► Infecţii repetate
Microbii opriţi în amigdalele faringie­ne pot migra spre alte organe din apropiere, în special spre trompa lui Eustache, ceea ce determină apariţia repetată a otitelor.

Creşterea în volum a vecetaţiilor poate, de asemenea, să ‘.etermine scăderea auzului, prin
■ bistruarea acestui organ.
► Probleme respiratorii
Mai mult, atunci când vegetaţie sunt foarte mari, ele pot bloca intrarea aerului dinspre nas înspre gât. Copilul, care nu mai poate inspira pe nasul înfundat în permanenţă, va respira pe gură, fapt care are următoarele efecte:
uscarea mucoaselor şi favoriza­rea, în acest fel, a infecţiilor,
■poziţionare incorectă a maxila­rului, pe termen lung, care are drept consecinţă riscul unei proaste poziţio­nări a dinţilor.
riscul unei dezvoltări incorecte a mandibulei, care se traduce prin articulare incorectă între dinţii supe­riori şi dinţii inferiori, ceea ce face ca masticaţia să fie mai puţin eficientă.
Mai mult, având în vedere faptul că res­pectivul copil nu poate respira pe nas, gura rămâne în permanenţă întredes­chisă, ceea ce obligă mandibula să adopte o poziţie relaxată neobişnuită şi constantă, care determină alterarea tonusului musculaturii.
► Dificultăţi şcolare
Inflamaţiile repetate şi bolile legate de acestea, cum ar fi otita sau guturaiul, atrag după sine absenteismul recurent şi o oboseală permanentă, care pot face ca respectivul copil să rămână în urmă cu materia şcolară.
Operaţia
► Recomandare
Atunci când amigdalele sunt inflamate în permanenţă, deranjând deglutiţia şi respiraţia, este vorba de hipertrofia amigdalelor. în acest caz, copilul pre­zintă guturai, rinofaringite sau otite repetate, iar medicul orelist (otorinola-ringolog) este cel care poate recoman­da ablaţia vegetaţiilor, pentru a calma suferinţele pacientului său. Totui, contrar practicilor din trecut, această decizie nu va fi luată decât în cazul în care tratamentele medicamentoase repetate nu au avut efecte.
► înaintea operaţiei
în cele două săptămâni care preced ope­raţia de ablaţie a vegetaţiilor, sunt inter­zise aspirina şi antiinflamatoarele, deoa­rece aceste medicamente favorizează hemoragiile.
► Derularea operaţiei
Operaţia are avea loc la spital, unde copi­lul nu rămâne, în general, decât o jumă­tate de zi. Cu ajutorul unei chiurete, chirurgul va răzui vegetaţiile. Această operaţie se efectuează sub anestezie generală uşoară, în câteva minute. După două sau trei ore în sala de reanimare, copilul va putea părăsi spitalul, împreună cu părinţii săi. Pentru a calma angoasa copilului, părinţii, cu ajutorul chirurgului, îi pot explica, cu cuvinte simple, felul în care se va desfăşura operaţia. Pe de altă parte, prezenţa lor în sala de reanimare îl va linişti.
► După operaţie
>0 durere uşoară şi, mai ales, dificul­tăţi la înghiţire pot persista timp de câte­va zile.
>0 alimentaţie pe bază de alimen­te reci, lichide şi moi (îngheţata, de exemplu, care are efecte pozitive în perioada de după intervenţie!) este recomandată pe perioada celor două zile de după operaţie. De asemenea, consumul de lichide este deosebit de important pentru a se evita riscurile de deshidratare.
între 24 şi 48 de ore după ope­raţie, sunt frecvente sângerări pe gură sau pe nas, dar acestea nu sunt grave. La fel, este posibil ca pacientul să vomi­te sânge negru sau să aibă scaune negre. Acestea nu sunt motive de pani­că: este sângele înghiţit în timpul ope­raţiei şi care este eliminat. După aces­te evenimente este necesară clătirea gurii copilului, pentru a se evita riscu­rile unei infecţii.
în schimb, dacă apar febra, durerile con­stante şi/sau vomarea de sânge roşu, este necesară consultarea unui medic.

Operaţie sau nu?
Aceasta este întrebarea pe care şi-o pun toţi părinţii, cu atât mai mult cu cât este prima operaţie a copilu­lui lor. Este alarmant, dar iată câte­va elemente la care aceştia trebuie să se gândească şi care îi vor ajuta să înţeleagă dacă este necesară, sau nu, această operaţie.
Bineînţeles, amigdalele faringie­ne formează o barieră împotriva microbilor, dar şi alte ţesuturi lim­fatice (mai ales ganglionii locali) asi­gură această funcţie. Astfel, ablaţia vegetaţiilor nu pune în pericol siste­mul de apărare al organismului.
După vârsta de 8 ani, volumul vegetaţiilor scade, în mod natural. Unii medici preferă să aştepte acest moment, înainte de a programa operaţia, atunci când numărul oti­telor nu este foarte mare.
Majoritatea adenoidectomiilor sunt practicate atunci când copilul are între 1 şi 4 ani. Deoarece aceas­tă intervenite poate avea loc la orice vârstă, semnele care trebuie luate în considerare în cazul deciziei de a interveni chirurgical sunt:
copilul respiră întotdeauna cu gura deschisă.
copilul sforăie atunci când doar­me.
copilul salivează abundent.
copilul manifestă o stare de obo­seală cu caracter permanent şi se îmbolnăveşte repetat de guturai şi otită.

Adaugati la :Digg Facebook Yahoo! Buzz