Invaginaţia poate fi diagnosticată cu ajutorul examenului radiologie, după o clismă baritată, sau prin ecografia abdominală. De multe ori chiar clisma rezolvă invaginaţia, deşi în cazurile grave este necesară intervenţia chirurgicală.
Un copil suspect de invaginaţie va fi internat imediat în spital. Se va începe administrarea intravenoasă de lichide, pentru a trata deshidratarea şi, de obicei, se introduce un tub prin nas către stomac, pentru a aspira secreţiile digestive şi a controla vărsăturile.
ANALIZELE DE SÂNGE
Pentru diagnosticul invaginaţiei nu există teste specifice, dar se recoltează probe de sânge pentru efectuarea unei hemoleucograme complete, se determină grupa de sânge şi Rh şi nivelurile anumitor substanţe chimice din sânge. Copilului i se administrează de obicei medicamente antialgice şi antibiotice intravenos.
INVESTIGAŢII
Diagnosticul de invaginaţie poate fi confirmat prin două metode:
Efectuarea unor radiografii
abdominale – copilului i se face, de obicei, o clismă ce conţine aer comprimat, soluţie de bariu sau soluţie salină. Aceasta permite identificarea mai uşoară a conturului intestinului.
Examenul ecografic al abdomenului. Un avantaj important al ecografiei faţă de radiografie este că nu există riscul radiaţiei.
TRATAMENT
In aproximativ trei sferturi din cazuri, clisma folosită pentru a diagnostica invaginaţia rezolvă cu succes afecţiunea. 0 presiune uşoară, aplicată atunci când lichidul sau aerul comprimat sunt introduse în intestin, forţează segmentul prolabat să îşi reia poziţia corectă. Cu condiţia ca starea copilului să rămână stabilă, tratamentul cu clismă poate fi repetat, uneori, dacă nu a avut succes de prima dată.
SIMPTOME SEVERE
Tratamentul prin clismă nu se foloseşte în cazul în care copilul are semne de perito-nită (inflamaţie a învelişului cavităţii abdominale) sau de perforaţie intestinală, dacă este într-o stare de şoc gravă sau dacă are o stare generală proastă. în aceste cazuri, sau dacă tratamentul cu clismă eşu-ează, este necesară intervenţia chirurgicală de urgenţă. Se face o laparotomie – o operaţie în care abdomenul este incizat şi deschis, iar intestinul este strâns cu blândeţe pentru a împinge segmentul intern la loc, în poziţie corectă. Orice porţiune de intestin afectată sau anomaliile de tipul polipilor sunt îndepărtate. Uneori, invaginaţia poate fi tratată pe cale lapa-roscopică.
Recuperarea şi Prognosticul
După tratamentul cu clismă copilul este reţinut, de obicei, în spital, pentru o perioadă de 20 până la 48 de ore. Dupa externare, de cele mai multe ori, nu mai este nevoie de revenirea la control.
După tratamentul chirurgical, copilul va trebui să rămână în spital pentru o perioadă mai lungă de timp, în funcţie de starea lui generală şi de tipul de operaţie pe care a suferit-o pacientul. în acest caz copilul este, de obicei, revăzut la spital la patru până la şase săptămâni de la externare.
Majoritatea copiilor se recuperează repede după invaginaţie. După ce medicul stabileşte că intestinul funcţionează normal, copilul poate pleca acasă.
Rata de recuperare
Majoritatea copiilor au o recuperare excelentă, fără a avea efecte secundare care să afecteze sănătatea, creşterea sau dezvoltarea ulterioară a copilului.
Totuşi, riscul recidivelor este de 5-10 la sută şi ele apar mai frecvent după tratamentul cu clismă, decât după cel chirurgical. Din nefericire, o mică parte dintre copii (aproximativ 1-3 la sută din cazuri), decedează în urma invaginaţiei, în principal deoarece afecţiunea nu a fost diagnosticată la timp sau nu a fost tratată suficient de repede.
