>Valvele aortice şi pulmonare (valve semilunare) se află la nivelul căilor de ieşire a sângelui din inimă; ele împiedică refluxul sângelui în ventriculi, în timpul relaxării acestora după o contracţie.Fiecare din aceste două valve este alcătuită din trei cuspide semilunare, asemănătoare cu un buzunar, care au un miez de ţesut conjunctiv acoperit de un strat endotelial. Acesta asigură o suprafaţă netedă de scurgere a sângelui.
VALVA AORTICĂ
Valva aortică este situată între ventriculul stâng şi aortă, artera principală care transportă sângele oxigenat de la inimă în întregul organism. Este mai puternică şi mai bine reprezentată decât valva pulmonară, deoarece trebuie să facă faţă presiuni lor ridicate din circulaţia sistemică la corpului].
Deasupra fiecărei cuspide a valvei, se găsesc sinusurile aortice care iau naştere prin bombarea peretelui aortei. De la nivelul a două din aceste trei sinusuri, iau naştere arterele coronare dreaptă şi stângă, care vascularizează muşchiul cardiac propriu-zis şi învelişurile inimii.
VALVA PULMONARĂ
Valva pulmonară separă ventriculul de trunchiul pulmonar, o arteră de mare calibru care transportă sângele de la inimă spre plămâni. Imediat deasupra fiecărei cuspide a valvei, trunchiului pulmonar bombează uşor pentru a forma sinusurile pulmonare, spaţii pline cu lichid, care împiedică aderenţa cuspidelor de peretele arterial din spatele lor, când acestea sunt deschise.
Când are loc contracţia atriilor, sângele trece prin valvele tricuspids şi mitrală, care sunt relaxate şi deschise şi ajunge în ventriculi.
Ulterior, când începe contracţia ventriculi-lor, creşterea bruscă a presiunii sângelui din fiecare ventricul determină închiderea valvelor, care împiedică reîntoarcerea sângelui în atrii. Tensionarea cordajelor tendinoase stabilizează valvele şi le permite să facă faţă presiunii sângelui din ventriculi.
în timp ce valvele atrioventriculare sunt închise, sângele trebuie să circule în sus şi în afara inimii, prin valvele semilunare, prin trunchiul pulmonar şi aortă. Valvele semilunare sunt forţate să se deschidă datorită presiunii crescute pe care o are sângele la ieşirea din ventriculi, dar se închid din nou cu putere, imediat cum contracţia ventriculilor încetează, iar aceştia încep să se relaxeze.
Când valva atrioventriculară este deschisă, muşchii papilari sunt relaxaţi, iar cuspidele se lasă în jos. Sângele din atriu poate curge în ventricul.
Pe măsură ce ventriculul se umple cu sânge, valva atrioventriculară se închide cu putere, punând în tensiune cordajele tendinoase. Când ventriculul se contractă, sângele este împins astfel înainte.
2 comentarii
Pings and Trackbacks