>Montelukast
DESCRIERE
Montelukast face parte dintr-o nouă clasă de agenţi antiastmatici. Astmul se datorează unei reacţii inflamatorii la nivelul mucoasei care căptuşeşte căile respiratorii intrapulmonare. Leuco-trienele constituie un grup de mediatori ai infla-maţiei care provoacă această reacţie.
PRECAUŢII
UTILIZĂRI CURENTE
■ Formele blânde şi moderate de astm -montelukast poate fi utilizat în combinaţie cu alte medicamente antiastmatice, ca de exemplu bronhodilatatoarele. Este utilizat ca tratament suplimentar în formele moderate de astm, care nu sunt controlate în mod adecvat de steroizii şi beta-agoniştii administraţi pe cale inhalatorie. Nu trebuie utilizat în crizele acute de astm.
■ Sarcina – nu au fost realizate studii adecvate pe subiecţi umani.
■ Alăptarea – montelukast poate trece în laptele matern.
■ Sugari şi copii – nu se recomandă la copiii sub şase ani.
Frecvente
■ Dureri de cap Mai rare
■ Oboseală
■ Febră
■ Indigestie
■ Ulceraţii bucale
■ Congestie nazală
■ Simptome psu-dogripale.
Interacţiuni ■ Rifampicina şi fenobarbitalul – pot duce la diminuarea efectului montelu-kast-ului deoarece au acţiune inducto-rie asupra enzime-lor care îl metabofi-zează în ficat.
DENUMIRE COMUNA
Singulair
CLASA FARMACOLOGICĂ
Antagonist al receptorilor pentru leucotriene FORMĂ DE PREZENTARE
Tablete
ELIBERARE NUMAI PE BAZĂ DE REŢETĂ
Crizele de astm pot avea intensităţi foarte variabile, de la episoade blânde de dispnee, până la insuficienţă respiratorie severă. Montelukast este utilizat în tratamentul cazurilor cronice blânde şi moderate de astm.
MOD DE ACŢIUNE
Montelukast blochează receptorii celulari ai leuco-trienelor, substanţe naturale care produc inflama-ţie, creşterea secreţiei de mucus, edemul ţesuturilor şi constricţia căilor respiratorii (bronşice).
Spre deosebire de bronhodilatatoare, care atenuează simptomele acute ale unei crize de astm, montelukast este prescris de obicei de către medic, pentru a fi administrat în mod regulat, în absenţa oricăror simptome. Aceasta conduită are ca scop diminuarea inflamaţiei cronice de la nivelul căilor respiratorii din interiorul plămânilor, care constituie cauza subiacentă a astmului. In acest fel sunt prevenite crizele de astm simptomatice.
