>Chisturile renale reprezintă spaţii pline cu lichid situate în parenchimul (ţesutul) renal. Nu toate aceste chisturi sunt congenitale; unele sunt ereditare, unele apar în cursul dezvoltării, iar altele sunt dobândite.
Chisturile renale sunt destul de des întâlnite şi variabile din punct de vedere al semnificaţiei clinice. Ca o categorie aparte, formaţiunile chistice renale sunt importante din trei motive:
■ Sunt destul de frecvente şi pot genera dificultăţi de diagnostic pentru medicul internist, chirurg, radiolog sau chiar anatomo-patolog;
■ Unele forme, ca de exemplu boala polichistică renală reprezintă unul din motivele principale pentru care persoanele care suferă de această boală pot necesita până la urmă tratament prin dializă;
■ Ele pot fi confundate cu, sau se pot transforma în tumori maligne şi de aceea sunt dificil de diagnosticat.
Apar sub forma unor spaţii chistice multiple sau unice, care pot varia mult în diametru, de la 1 până la 10 cm. De obicei sunt transparente, delimitate de o membrană netedă de culoare gri-strălucitoare şi conţin un lichid clar.
Chisturile sunt situate de regulă în partea externă a rinichiului (în porţiunea corticală), dar uneori se pot găsi în porţiunea internă (medulară).
Chisturile sunt, de obicei, asimp-tomatice şi apar în mod obişnuit după vârsta de 50 de ani. Dacă au dimensiuni suficient de mari, chisturile pot genera dureri inghinale sau o formaţiune voluminoasă la acest nivel, dar mai frecvent sunt depistate în mod accidental, cu ocazia explorărilor imagistice efectuate pentru alte afecţiuni renale.
Rareori, la nivelul unui chist poate surveni o hemoragie (sân-gerare), pacientul sesizând apariţia bruscă a unei dureri intense la nivelul flancului şi a zonei inghinale. Aceasta sângerare poate fi semnul apariţiei unei modificări maligne la nivelul membranei.
Acest examen CT evidenţiază un chist renal de formă rotundă, situat în partea stângă a abdomenului. Chisturile simple ca acesta prezintă mari variaţii de dimensiuni.
Copiii cu boală polichistică congenitală se nasc cu unul sau ambii rinichi mult măriţi şi nefuncţionali, care conţin numeroase chisturi renale.
Dacă sunt afectaţi ambii rinichi, fătul nu poate produce urina în timpul vieţii intrauterine, ceea ce înseamnă ca va exista o cantitate mai mică de lichid amniotic protector, în absenţa unui volum normal de lichid amniotic, fătul se deformează din cauza presiunii. Acest lucru se concretizează în aspectul tipic al feţei cu nasul turtit, urechile jos implantate şi şanţuri adânci sub ochi.
La pacienţii cu rinichi polichistici se recomandă de obicei nefrecto-mia, adică scoaterea pe cale chirurgicală a unuia dintre rinichi. Operaţia se realizează în cazul în care chisturile ajung la dimensiuni mari, se infectează sau pacientul este hipertensiv.
