Histeroscopia panoramica – Mediul de distensie
Histeroscopie
Tehnica histeroscopiei diagnostice difera in functie de mediul de distensie folosit: gazos sau lichidian.
CO2 si Hyskonul sunt cele mai utilizate medii de distensie in histeroscopia diagnostica cu flux unic, atat in spital, cat si in ambulatoriu, datorita rapiditatii, comoditatii, imaginilor de o excelenta calitate si riscurilor minime.
LVm sunt utilizate cel mai frecvent in histeroscopia diagnostica cu flux continuu.
In orice circumstante este recomandabil ca distensia sa fie practicata premergator introducerii endoscopului, insertia intracavitara efectuandu-se sub vizionare directa, evitandu-se contactul direct al instrumentului cu mucoasa uterina.
Histeroscopie – CO2
Histeroscopie – CO2 nu se mai foloseste decat la histeroscoapele diagnostice cu flux unic.
Pentru a preveni aparitia bulelor de gaz in cavitatea uterina (in cazul in care s-a folosit dezinfectie lichidiana), se impune ca robinetii sa fie inchisi si telescopul sa fie perfect uscat (urmele de lichid pot fi rapid indepartate prin utilizarea histeroflatorului, insufland CO2 cu presiune maxima, inainte de intrebuintare).
Inaintea fiecarei interventii este necesara selectarea debitului CO2.
In cazul pierderii de gaz la nivelul robinetilor, a conexiunilor cu histeroflatorul sau prin canalul cervical, cavitatea uterina se colabeaza. In cazul unui col permeabil (la multipare), pentru a asigura o buna distensie a cavitatii uterine, se impune folosirea unui vacuum adaptor sau utilizarea unei a doua pense cervicale.
CO2 necesita, pentru administrare, un insuflator special (este interzisa aplicarea insuflatorului abdominal).
In distensia pneumatica vizualizarea este de buna calitate, culorile sunt roz-pal, iar lrziunile au tendinta de “restrangere”, ca si cum ar fi comprimate de presiunea gazului.
Histeroscopie – LVM (lichide cu vascozitate mare)
Intr-o histeroscopie diagnostica se pot folosi:
– Dextran 70 in concentratie de 32% (Hyskon), distribit in flacoane de 100ml;
– Dextran 70 in concentratie de 29% (100ml Hyskon diluat cu 10ml ser fiziologic sau Dextroza 5%; amestecul se prepara in asa fel incat sa nu se produca bule de lichid; aceasta dilutie este mult mai eficienta decat Hyskonul concentrat 32% si, de aceea, este mai frecvent utilizata in histeroscopia diagnostica). Sunt utilizate histeroscoapele diagnostice cu teca port-endoscop de cel putin
4-5mm, care sa permita circulatia lor prin histeroscop.
Cand se foloseste Dextranul este foarte importanta spalarea imediata a instrumentelor, pentru a preveni “caramelizarea” Dextranului la autoclavare, care disruge treptat instrumentul, mai ales segmentele lui mobile si fenomenul de “izolare”, care tulbura conducerea curentului electric.
Histeroscopie – LVm (lichide cu vascozitate mica)
Se folosesc sorbitol 4%, glicina 1,5% si dextroza 5%, numai in histeroscopia cu flux continuu, care are un sistem specific de circulatie a mediului de distensie; lichidele pot fi administrate sub presiunea creata si masurata, fie de histeromat, fie prin metoda tensiometrului (in lipsa histeromatului – mai ales in ambulator), presiunea in manseta pungii cu lichid fiind de 150mmHg.
Histeroscopie – LVm sunt preferate ori de cate ori exista sangerari sau se profileaza o eventuala interventie chirurgicala intrauterina. Trebuie administrate la temperatura de 37oC.
Nu se foloseste mai mult de o punga de 3 litri de lichid pentru o procedura, iar diferenta cantitativa dintre cantitatea intrata si cea evacuata trbuie masurata obligatoriu; in cazul in care diferenta este mai mare de 1000ml, interventia trebuie oprita. Desi riscul intravazarii este mai mic in interventiile in scop diagnostic sau interventiile chirurgicale minore, trebuie totusi luate masuri stricte de siguranta.
Distensia lichidiana ofera o excelenta luminozitate, facilitand dispersia luminii “reci”, culorile sunt vii, stralucitoare, cu nuante apropiate de cele reale, iar forma leziunilor se deosebeste de cea oferita de mediul gazos; formatiunile polipoide, mucoase plutesc ca algele in apa, se misca, se onduleaza la modificarea presiunii intracavitare, spre deosebire de cele fibroase, care sunt fixe.
