Acupunctura2 comentarii

Publicat in:


Acupunctura – Cuprins

Definitie
Cum actioneaza?
Beneficiile acupuncturii
Istoricul acupuncturii
Acupunctura stiintifica occidentala
Acupunctura traditionala chineza
Acupunctura si sarcina

Definitie

Acupunctura este o formă de terapie chineză, care este utilizată din ce în ce mai mult de medicii care practică medicina convenţională. Această metodă de terapie complementară se bazează pe introducerea unor ace în piele, în scopul tratării unei game largi de afecţiuni.

Acupunctura reprezintă un sistem medi­cal în cadrul căruia se utilizează ace foarte fine, care se introduc în piele în scopul tratării bolilor.

CUM ACŢIONEAZĂ ACUPUNCTURA?

In medicina tradiţională chineză se con­sideră că acupunctura realizează armo­nizarea fluxului energetic (Qi) de-a lun­gul unor canale invizibile din organism, cunoscute sub denumirea de meridiane.

Cu toate acestea, în prezent, modul de acţiune al acupuncturii este demon­strat ştiinţific: ea stimulează eliberarea în organism a unorvariate substanţe chi­mice (neuromediatori), inclusivendorfine (analgezicele naturale ale organismului, serotonină şi noradrenalină; de aseme­nea stimulează eliberarea anumitor hor­moni. Calea de operare a sistemului ner­vos este esenţială pentru modul de acţi­une al terapiei prin acupunctura.

Acupunctura se traduce literal ca „înţepare cu acul”. Această modalitate terapeutică implică introducerea unor ace subţiri în anumite părţi ale organismului, în scopul ameliorării simptomatologiei.

Beneficiile acupuncturii

In prezent există numeroase dovezi ştiinţifice în ceea ce priveşte efici­enţa acupuncturii în tratamentul unor afecţiuni variate, printre care:

■ Problemele musculoscheletice – ca de exemplu artroza şi trauma­tismele sportive, ca de pildă epicondilita laterală (cotul jucătorului de tenis);

■ Durerea – cum ar fi durerile de spate, migrenele, durerile men­struale, angina şi nevralgia trigeminală ,suferinţă a terminaţii­lor nervoase senzitive de la nivelul feţei, care se manifestă prin dureri ascuţite, bruşteca o lovitură de cuţit în obraji, buze, gingii, bărbie sau limbă;

■ Greaţă – apărută în contextul intervenţiilor chirurgicale, al sarcinii sau al chimioterapiei;

■ Afecţiuni ale colonului – ca, de exemplu, sindromul de intestin iri­tabil si colita;

■ Probleme urinare – cercetările au sugerat că acupunctura poate fi de folos în caz de enurezis (urinat în pat);

■ Alergii – inclusiv astm, febră de fân si urticarie (afecţiune aler­gică a pielii care constă în apariţia de pete pruriginoase, reliefate, de culoare roz);

■ Stresul şi dependenţele – acu­punctura poate ajuta la renunţatul la fumat, tulburările de alimenta­ţie şi dependenţa de droguri, pre­cum şi în problemele legate de stresul legat de problemele profe­sionale sau personale;

■ Accidentul vascular cerebral – acupunctura poate contribui la accelerarea recuperării după un accident vascular cerebral, aspect care face în prezent subiectul unor studii clinice;

■ Prezentaţia pelvină (când fătul nu s-a poziţionat corect înaintea naşterii) – corecţia acestei pozi­ţii implică rotaţia copilului în uter; acupunctura urmăreşte să rea­lizeze acest lucru prin utilizarea moxibustiei (arderea unor plante aproape de suprafaţa pielii);

■ Probleme de fertilitate – nume­roşi practicieni au susţinut posibi­litatea rezolvării acestor probleme cu ajutorul tratamentului prin acu­punctura aplicat cuplurilor infertile.

Acele sunt utilizate pentru stimularea unor anumite regiuni specifice. De exemplu, se consideră că introducerea acelor în tegumentul feţei, aduce beneficii altor regiuni ale organismului.

Acupunctura poate fi utilizată şi în tratamentul anumitor dependenţe, ca de pildă fumatul. Aceasta formă de tratament poate ajuta fumătorii să renunţe pentru totdeauna la acest obicei nociv.

Istoricul Acupuncturii

Acupunctura constituie un sistem medical străvechi, ale cărui origini se situează în China antică. Primul text care face referiri clare la acu­punctura este „Huangdi Neijing” sau „Tratatul de medicină internă al împăratului Galben”, elaborat între anii 500 şi 300Î.Hr. Se presupune că acupunctura a fost adusă în Europa în cursul secolului al XVII-Lea, de către negustorii olandezi. în Occi­dent, retrezirea interesului pentru utilizarea acupuncturii s-a produs începând cu anii 1960.

Acupunctura occidentală practicată pe baze ştiinţifice, a preluat şi unele tehnici tradiţionale, tn prezent există dovezi ştiinţifice ale efectului pe care iI are acupunctura in calmarea durerilor.

Conform preceptelor medicinii tradiţionale chineze, boala apare în urma unui dezechilibru energetic. Acest dezechilibru este corectat prin introducerea unor ace in piele.

ACUPUNCTURA TRADITIONALA CHINEZA

Cea mai mare parte a acupunctu­rii practicate iniţial în Occident se baza pe utilizarea medicinii tradi­ţionale chineze (TCM). Aceasta se bazează pe principiile fundamen­tale privind yin şi yang, fluxurile energetice, cele cinci elemente (lemn, foc, pământ, metal şi apă) şi sistemul Zang-Fu (bazat pe prin­cipalele „organe” ale corpului şi funcţiile lor).

Fiecare dintre organele princi­pale se leagă de meridianul sau canalul corespunzător. Se consi­deră că energia, sau Qi, se scurge de-a lungul meridianelor, care străbat întregul organism. Con­form TCM, boala apare când apar tulburări în scurgerea acestui flux energetic Qi prin organism.

Scopul acelor introduse de-a lungul meridianelor, constă în înlăturarea blocajelor energetice şi restabilirea echilibrului natu­ral al organismului. Nu există prea multe dovezi ştiinţifice care să sus­ţină teoria TCM , dar ea se bazează pe mulţi ani de experienţă clinică.

ACUPUNCTURA STIINTIFICA OCCIDENTALA

Unii practicieni vestici au dezvoltat metode bazate pe înţelegerea ştiin­ţifică a sistemului nervos al organis­mului. Printre acestea se numără:

Acupunctura pe puncte trigger – introducerea acelor în punctele sensibile ale organismului;

■ Acupunctura periostală – apli­carea acelor pe suprafaţa osoasă;

■ Acupunctura în punct unic – de exemplu, într-un anumit punct de pe antebraţ, pentru tratarea sen­zaţiei de greaţă;

■ Acupunctura segmentară – se bazează pe distribuţia nervilor la nivelul organelor, muşchilor şi pielii.
Acestea sunt grupate în prezent sub denumirea de acupunctura ştiinţifică occidentală.

ESTUL ÎNTÂLNEŞTE VESTUL


Nu toate metodele „ştiinţi­fice occidentale” de practicare a acupuncturii sunt diferite de cele tradiţionale. De exemplu, acupuncturiştii chinezi au utili­zat întotdeauna punctele trigger dureroase. Numeroşi practici­eni TCM sunt de asemenea de acord şi cu metoda punctului unic. Astfel, nu există practic niciun motiv ca aceste două teo­rii şi metode diferite să nu poată coexista.

Acupunctura si Sarcina

Unele moaşe au constatat că acupunctura este deosebit de utilă în cursul sarcinii şi al naşterii propriu-zise. Unele maternităţi occidentale oferă şi acest gen de asistenţă medicală. în general, este folosită pentru tratarea următoarelor probleme:

■ Greaţă;
■ Dureri de spate (lombare);
■ Sciatică;
■ Sindromul de tunel carpian;
■ Dureri de cap;
■ Constipaţie;
■ Hemoroizi

In mod ocazional, acupunctura poate fi utilizată în scopul inducerii travaliului sau pentru calmarea durerilor din cursul naşte­rii, fie că naşterea are loc pe căi naturale, fie printr-o operaţie cezariană.

In unele cazuri, acupunctura reduce necesarul de medicamente utilizate in cursul sarcinii şi al naşterii. Astfel de medicamente pot traversa placenta şi pot afecta fătul.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Acupunctura

2 comentarii

Pings and Trackbacks

Lasă un răspuns