Acupunctura – Cuprins
Definitie
Cum actioneaza?
Beneficiile acupuncturii
Istoricul acupuncturii
Acupunctura stiintifica occidentala
Acupunctura traditionala chineza
Acupunctura si sarcina
Definitie
Acupunctura este o formă de terapie chineză, care este utilizată din ce în ce mai mult de medicii care practică medicina convenţională. Această metodă de terapie complementară se bazează pe introducerea unor ace în piele, în scopul tratării unei game largi de afecţiuni.
Acupunctura reprezintă un sistem medical în cadrul căruia se utilizează ace foarte fine, care se introduc în piele în scopul tratării bolilor.
CUM ACŢIONEAZĂ ACUPUNCTURA?
In medicina tradiţională chineză se consideră că acupunctura realizează armonizarea fluxului energetic (Qi) de-a lungul unor canale invizibile din organism, cunoscute sub denumirea de meridiane.
Cu toate acestea, în prezent, modul de acţiune al acupuncturii este demonstrat ştiinţific: ea stimulează eliberarea în organism a unorvariate substanţe chimice (neuromediatori), inclusivendorfine (analgezicele naturale ale organismului, serotonină şi noradrenalină; de asemenea stimulează eliberarea anumitor hormoni. Calea de operare a sistemului nervos este esenţială pentru modul de acţiune al terapiei prin acupunctura.
Acupunctura se traduce literal ca „înţepare cu acul”. Această modalitate terapeutică implică introducerea unor ace subţiri în anumite părţi ale organismului, în scopul ameliorării simptomatologiei.
Beneficiile acupuncturii
In prezent există numeroase dovezi ştiinţifice în ceea ce priveşte eficienţa acupuncturii în tratamentul unor afecţiuni variate, printre care:
■ Problemele musculoscheletice – ca de exemplu artroza şi traumatismele sportive, ca de pildă epicondilita laterală (cotul jucătorului de tenis);
■ Durerea – cum ar fi durerile de spate, migrenele, durerile menstruale, angina şi nevralgia trigeminală ,suferinţă a terminaţiilor nervoase senzitive de la nivelul feţei, care se manifestă prin dureri ascuţite, bruşteca o lovitură de cuţit în obraji, buze, gingii, bărbie sau limbă;
■ Greaţă – apărută în contextul intervenţiilor chirurgicale, al sarcinii sau al chimioterapiei;
■ Afecţiuni ale colonului – ca, de exemplu, sindromul de intestin iritabil si colita;
■ Probleme urinare – cercetările au sugerat că acupunctura poate fi de folos în caz de enurezis (urinat în pat);
■ Alergii – inclusiv astm, febră de fân si urticarie (afecţiune alergică a pielii care constă în apariţia de pete pruriginoase, reliefate, de culoare roz);
■ Stresul şi dependenţele – acupunctura poate ajuta la renunţatul la fumat, tulburările de alimentaţie şi dependenţa de droguri, precum şi în problemele legate de stresul legat de problemele profesionale sau personale;
■ Accidentul vascular cerebral – acupunctura poate contribui la accelerarea recuperării după un accident vascular cerebral, aspect care face în prezent subiectul unor studii clinice;
■ Prezentaţia pelvină (când fătul nu s-a poziţionat corect înaintea naşterii) – corecţia acestei poziţii implică rotaţia copilului în uter; acupunctura urmăreşte să realizeze acest lucru prin utilizarea moxibustiei (arderea unor plante aproape de suprafaţa pielii);
■ Probleme de fertilitate – numeroşi practicieni au susţinut posibilitatea rezolvării acestor probleme cu ajutorul tratamentului prin acupunctura aplicat cuplurilor infertile.
Acele sunt utilizate pentru stimularea unor anumite regiuni specifice. De exemplu, se consideră că introducerea acelor în tegumentul feţei, aduce beneficii altor regiuni ale organismului.
Acupunctura poate fi utilizată şi în tratamentul anumitor dependenţe, ca de pildă fumatul. Aceasta formă de tratament poate ajuta fumătorii să renunţe pentru totdeauna la acest obicei nociv.
Istoricul Acupuncturii
Acupunctura constituie un sistem medical străvechi, ale cărui origini se situează în China antică. Primul text care face referiri clare la acupunctura este „Huangdi Neijing” sau „Tratatul de medicină internă al împăratului Galben”, elaborat între anii 500 şi 300Î.Hr. Se presupune că acupunctura a fost adusă în Europa în cursul secolului al XVII-Lea, de către negustorii olandezi. în Occident, retrezirea interesului pentru utilizarea acupuncturii s-a produs începând cu anii 1960.
Acupunctura occidentală practicată pe baze ştiinţifice, a preluat şi unele tehnici tradiţionale, tn prezent există dovezi ştiinţifice ale efectului pe care iI are acupunctura in calmarea durerilor.
Conform preceptelor medicinii tradiţionale chineze, boala apare în urma unui dezechilibru energetic. Acest dezechilibru este corectat prin introducerea unor ace in piele.
ACUPUNCTURA TRADITIONALA CHINEZA
Cea mai mare parte a acupuncturii practicate iniţial în Occident se baza pe utilizarea medicinii tradiţionale chineze (TCM). Aceasta se bazează pe principiile fundamentale privind yin şi yang, fluxurile energetice, cele cinci elemente (lemn, foc, pământ, metal şi apă) şi sistemul Zang-Fu (bazat pe principalele „organe” ale corpului şi funcţiile lor).
Fiecare dintre organele principale se leagă de meridianul sau canalul corespunzător. Se consideră că energia, sau Qi, se scurge de-a lungul meridianelor, care străbat întregul organism. Conform TCM, boala apare când apar tulburări în scurgerea acestui flux energetic Qi prin organism.
Scopul acelor introduse de-a lungul meridianelor, constă în înlăturarea blocajelor energetice şi restabilirea echilibrului natural al organismului. Nu există prea multe dovezi ştiinţifice care să susţină teoria TCM , dar ea se bazează pe mulţi ani de experienţă clinică.
ACUPUNCTURA STIINTIFICA OCCIDENTALA
Unii practicieni vestici au dezvoltat metode bazate pe înţelegerea ştiinţifică a sistemului nervos al organismului. Printre acestea se numără:
■ Acupunctura pe puncte trigger – introducerea acelor în punctele sensibile ale organismului;
■ Acupunctura periostală – aplicarea acelor pe suprafaţa osoasă;
■ Acupunctura în punct unic – de exemplu, într-un anumit punct de pe antebraţ, pentru tratarea senzaţiei de greaţă;
■ Acupunctura segmentară – se bazează pe distribuţia nervilor la nivelul organelor, muşchilor şi pielii.
Acestea sunt grupate în prezent sub denumirea de acupunctura ştiinţifică occidentală.
ESTUL ÎNTÂLNEŞTE VESTUL
Nu toate metodele „ştiinţifice occidentale” de practicare a acupuncturii sunt diferite de cele tradiţionale. De exemplu, acupuncturiştii chinezi au utilizat întotdeauna punctele trigger dureroase. Numeroşi practicieni TCM sunt de asemenea de acord şi cu metoda punctului unic. Astfel, nu există practic niciun motiv ca aceste două teorii şi metode diferite să nu poată coexista.
Acupunctura si Sarcina
Unele moaşe au constatat că acupunctura este deosebit de utilă în cursul sarcinii şi al naşterii propriu-zise. Unele maternităţi occidentale oferă şi acest gen de asistenţă medicală. în general, este folosită pentru tratarea următoarelor probleme:
■ Greaţă;
■ Dureri de spate (lombare);
■ Sciatică;
■ Sindromul de tunel carpian;
■ Dureri de cap;
■ Constipaţie;
■ Hemoroizi
In mod ocazional, acupunctura poate fi utilizată în scopul inducerii travaliului sau pentru calmarea durerilor din cursul naşterii, fie că naşterea are loc pe căi naturale, fie printr-o operaţie cezariană.
In unele cazuri, acupunctura reduce necesarul de medicamente utilizate in cursul sarcinii şi al naşterii. Astfel de medicamente pot traversa placenta şi pot afecta fătul.
2 comentarii
Pings and Trackbacks