Potrivit specialistilor din Marea Britanie, de la Universitatea Oxford, o molecula din creierul uman care are rolul de a regla felul in care corpul poata sa perceapa schimbarea de fus orar, in cazul unei calatorii, de pilda, ar putea ajuta la punerea la punct a unui tratament pentru combaterea efectelor neplacute ale acestui fenomen, care se intalneste tot mai des.
Oboseala - decalaj fus orar
Oamenii de stiinta din cadrul universitatii mentionate au afirmat ca persoanele care au probleme ca urmare a unei calatorii pe un alt continent si a schimbarilor de fus orar patesc acest lucru din cauza unei molecule din creier.
In cadrul cercetarii lor, publicata in revista Cell, acestia sustin ca se pot pune la punct tratamente care ar permite „diminuarea semnificativa” a efectelor perturbatoare ale decalajului orar.
Potrivit Care2.com, aceste tratamente ar putea impiedica molecula vinovata din creier sa isi efectueze activitatea de reglare a perceptiei timpului si luminii.
Expertii sustin ca ceasul biologic al unei persoane determina ciclul veghe/somn, influentand si senzatia de foame, dispozitia si presiunea arteriala. Mai mult, lumina actioneaza ca un buton de resetare, insa, in timpul calatoriilor in diferite parti ale Globului, ceasul biologic are nevoie de o durata mai mare de timp pentru a se regla.
Cercetatorii din Marea Britanie au analizat diferite parti ale ADN-ului uman
Conform specialistilor britanici, corpul uman se simte obosit, aceasta fiind o senzatie care poate dura mai multe zile. Echipa de savanti de la Oxford a primit fondurile destinate cercetarii din partea „The Wellcome Trust”, a analizat diferite sectiuni ale ADN-ului uman, care sunt capabile sa isi schimbe activitatea ca reactie la influenta luminii.
Savantii au mai aflat in cadrul testelor ca un numar foarte mare de gene erau activate in acest proces, insa proteina numita SIK1 era cea care actiona ca o piedica si pur si simplu stopa efectele luminii, mai scrie portalul Care2.com.
Expertii au anuntat ca experimentele care au fost efectuate pe soareci, care au avut ca scop limitarea activitatii SIK1, au indicat faptul ca corpul micutelor rozatoare se adapta foarte rapid, mai ales in cazul in care era supus unui decalaj orar de sase ore – o zi, fata de sase zile in cazul soarecilor care nu au fost supusi testelor.
