Dediteii se mai numesc in popor si floarea Pastelui, floarea ursului sau floarea vantului. Dediteii sunt plante spontane, perene, ierboase, care infloresc primavara. In tara noastra intalnim trei specii de deditei: Pulsatilla montana, Pulsatilla vulgaris si Pulsatilla alba. Aceste plante sunt anemone care apartin familiei Rannuculaceae.
Potrivit expertilor, dediteii cu flori violet, Pulsatilla montana si Pulsatilla vulgaris infloresc primavara devreme, iar dediteii de munte infloresc mai tarziu. Speciile de deditei cu flori violet se gasesc in Peninsula Balcanica, Italia, sudul Frantei si Elvetia, iar cel cu flori albe creste in sudul si sud-estul Europei.
Dureri de ochi
La noi in tara, dediteii cu flori violet se intalnesc in zonele de campie si de deal.
In vechime, tulpinile de deditei se foloseau pentru prepararea unor vopsele albastre sau verzi, in amestec cu floarea soarelui. Vopseaua de deditei era deosebit de rezistenta, utilizandu-se la colorarea lanii si la incondeiatul oualor de Pasti.
In medicina traditionala, dediteii se folosesc de cateva mii de ani, sub forma de picaturi de ochi, fumigatii calmante sau ca ceai de leac.
Ce contin?
Ca si compozitie, dediteii contin substante precum: protoanemonina, anemonina, acizi organici, tanin si saruri minerale.
Expertii spun ca dediteii sunt plante toxice, indeosebi in stare proaspata si mai ales specia Pulsatilla vulgaris, care nu este considerata sa fie oficinala pentru fitofarmacia casei.
Ce substante benefice contin dediteii?
Totusi, aceste flori se folosesc frecvent in homeopatie, sub forma de dilutii. Dediteii contin protoanemonina, o substanta toxica acumulabila in organism, asa ca administrarea mai indelungata poate cauza fenomene toxice corpului uman.
Depasirea dozelor interne provoaca intoxicatii grave, iar aplicatiile externe pot produce iritatii si vezicatii ale pielii. In fitoterapie, expertii recomanda ca tratamentul pe baza lor sa se faca de catre persoane competente si calificate, pentru preintampinarea oricaror neplaceri.
Specialistii sustin ca autotratamentul nu este lipsit de riscuri.
In fitoterapie, materia prima utilizata este constituita din partile aeriene ale deditelului Pulsatilla montana sau Pulsatilla alba. Iarba se colecteaza in timpul infloritului, purtand denumirea de Herba Pulsatillae.
Printre efectele terapeutice se numara cele de tip anafrodisiac, antispastic, calmant, sedativ, antinevralgic si antimicrobian.
Datorita acestor proprietati Herba Pulsatillae, se administreaza pentru tratarea unor tulburari genitale, dureri uterine, amenoree, dismenoree, anexite, nevralgii, migrene, crize reumatice, sciatica, tahicardie, menopauza, astm bronsic, paralizii si pareze periferice.
In mod extern, preparatele pe baza de deditei se aplica pentru psoriazis, eczeme, furunculoza, dureri de urechi.
Cum se prepara infuzia?
Expertii spun ca daca va intereseaza, infuzia de deitei se prepara din partile aeriene uscate si maruntite, care se administreaza intern sub forma de pulbere, de circa 0,2 g pe zi in 3-4 reprize.
Mai exista varianta unei infuzii preparata dintr-o lingurita de drog la 250 ml apa, ceaiul administrandu-se pe parcursul unei zile intregi.
In cazul in care se apeleaza la tratamente pe baza de deditei, acestea trebuie sa dureze doar cateva zile. Dediteii sunt plante toxice si ca tratamentele, pe baza acestei plante, prezinta riscuri.
Expertii spun ca cea mai folosita in homeopatie este specia Pulsatilla vulgaris, mai ales subspecia nigricans. Dilutiile pe baza de Pulsatilla se recomanda si se administreaza doar sub indrumarea homeopatului.
