Alaptarea
Suptul reprezinta modalitatea cea mai veche, mai fireasca si mai fiziologica prin care se asigura cresterea sugarilor. Nimic nu poate inlocui in bune conditiuni sau mai bine zis fara oarecari repercusiuni nefavorabile laptele pe care copilul il primeste de la mama sa.
Laptele matern garanteaza o buna crestere si dezvoltare a copilului, procesul alaptatului realizand acea legatura indisolubila mama-copil; odata cu laptele, mama transmite copilului sau caldura sufleteasca si sentimentele de mare afectiune pe care le nutreste pentru propriul copil.
Laptele matern este alimentul:
- cel mai bine suportat de sugar,
- cu care creste bine (este propriu speciei umane),
- se digera usor,
- contine saruri,
- vitamine,
- enzime,
- anticorpi (substante cu rol antimicrobian) si
- este lipsit de microbi.
Un litru de lapte furnizeaza sugarului 700 de calorii, suficiente pentru nevoile de consum energetic, de crestere si dezvoltare a organismului. in primele 6-7 zile dupa nastere, laptele matern – denumit colostru – este foarte bogat in proteine, anticorpi si saruri minerale, dar sarac in glucide si grasimi.
Aceasta compozitie il face mai apt pentru digestia nou-nascutului in primele zile de viata, cand el trebuie sa treaca de la alimentatia pasiva (primind totul de la mama sa prin cordonul ombilical), la cea activa, prin stimularea factorilor digestiei (aciditate gastrica, enzime pancreatice, secretie biliara).
Dupa 7-8 zile, concentratiile biologice se modifica rapid, atingand valorile obisnuite ale laptelui de mama care i se da copilului pana la intarcatul lui (de regula intre 6-7 luni si niciodata dupa 9 luni). Alimentatia exclusiv cu lapte de mama este necesara doar in primele 3-4 luni, dupa care se trece la diversificare, prin introducerea altor alimente in paralel cu mesele formate din lapte de mama.
Laptele de mama este greu de inlocuit cu un alt tip de lapte, datorita unor caracteristici care fac din el alimentul ideal pentru sugar:
- este hrana cea mai bine adaptata copilului nou-nascut si sugarului. Sugarul hranit la sanul mamei se dezvolta normal, are pielea rozata, catifelata, stratul celular adipos bine reprezentat si de consistenta crescuta („turgor bun”);
- este cel mai usor de digerat, solicitand un efort minim din partea organelor si aparatelor de digestie;
- este steril (lipsit de microbi si de substante daunatoare organimului), deci poate fi consumat de copil fara a fi necesara fierberea prealabila. Copilul alimentat la san este, de regula, ferit de infectii digestive, pe care le fac in schimb cei alimentati artificial;
- contine factori specifici de aparare antiinfectioasa („anticorpi”, indreptati impotriva unei multitudini de agenti patogeni microbieni si mai putin virotici) prin care se confera sugarului o imunitate solida, in special in primele 4-5 luni de viata; dupa aceasta perioada, organismul copilului devine incet, incet, capabil sa-si sintetizeze singur anticorpi variati;
- contine cantitati suficiente de enzime (fermenti), vitamine si saruri minerale, absolut necesare organismului in crestere;
- alimentatia la san ofera mamei cele mai reduse posibilitati de comitere a unor erori alimentare care ar putea sa tulbure starea normala de nutritie si digestie a sugarului.
Suptul este cel mai bun stimulent al cresterii secretiei lactate la mama si aceasta este cu atat mai bogata cu cat copilul realizeaza la supturile precedente golirea sanilor de tot laptele continut.
Unele mame nu au suficient san imediat dupa nastere, dar daca ele vor pune copilul la san din 3 in 3 ore, cantitatea de lapte va creste progresiv, anjungand in 2-3 saptamani sa-i fie suficienta. Alte mame au chiar de la inceput o cantitate prea mare de lapte (constituind perioada de „furie a laptelui„), sanii devenind tari si durerosi, situatie care se normalizeaza in urmatoarele 5-6 zile.
Pentru a nu pierde o parte din laptele matern, este recomandabil ca intotdeauna copilul sa fie pus la san si nu sa i se dea cu biberonul sau cu lingurita laptele muls, deoarece efortul depus de sugar cand primeste laptele din biberon este mult mai redus decat cand suge si pentru ca, in afara riscului scaderii secretiei lactate, apare si posibilitatea contaminarii laptelui cu microbi in timpul manevrelor necesare extragerii laptelui si alimentarii sugarului.
Ce trebuie sa faci pentru a avea lapte?
Pentru asigurarea secretiei lactate in cantitate suficienta, mama trebuie sa fie linistita, odihnita si bine alimentata. Din alimentatia ei nu trebuie sa lipseasca lichidele (apa, ceai. suc, lapte, supa, ciorba), carnea, ouale, legumele verzi si fructele proaspete.
La un supt trebuie sa i se dea copilului un singur san; numai daca laptele este insuficient intr-un san se poate pune copilul si la celalalt, cu conditia ca la suptul urmator sa se instaureze ordinea, deoarece laptele de la sfarsitul suptului este mult mai bogat in grasimi decat cel din prima parte.
Superioritatea laptelui matern fata de oricare alt fel de lapte rezida in faptul ca este cel mai bine adaptat posibilitatilor de digestie ale sugarului.
Comparand compozitia laptelui de mama cu cea a laptelui de vaca, se constata modificari cantitative si calitative importante, care impun adaosuri si dilutii la laptele de vaca, pentru a-1 aduce cat mai aproape de compozitia celui de mama. Daca in privinta continutului in grasimi nu sunt diferente esentiale intre aceste doua tipuri de lapte, in privinta continutului in glucide, diferenta este mare (laptele de vaca fiind mai sarac), astfel incat pentru a-1 aduce la valoarea celui de mama se adauga o cantitate de 5 g zahar la 100 ml lapte. in privinta continutului in proteine, situatia este inversa, laptele de vaca continand 3,5 g proteine / 100 ml lapte, fata de numai 1,5 g cat contine laptele de mama. De aici decurge necesitatea diluarii laptelui de vaca cu o cantitate de apa ce reprezinta o treime din laptele de vaca.
