Ca orice organ, pleoapele pot prezenta anomalii şi leziuni diverse, ceea ce le împiedică în anumite cazuri să îşi îndeplinească în mod normal rolul de a proteja ochii.
Pleoapele au rolul de a proteja ochii; clipitul permanent dispersează şi reînnoieşte filmul lacrimal de la suprafaţa ochiului, iar închiderea pleoapelor diminuează intensitatea razelor luminoase în cazul unei lumini prea puternice. De aceea, o anomalie sau o boală a pleoapelor are drept rezultat tulburări oculare (iritaţii, inflamaţii etc.), întrucât pleoapa nu îşi mai îndeplineşte rolul protector.
ANOMALIILE PLEOAPELOR
Aceste anomalii constau într-o poziţie defectuoasă a pleoapelor; acestea pot fi prezente de la naştere (congenitale) sau pot apărea pe parcursul vieţii (dobândite). Mai mult sau mai puţin grave, ele sunt tratate doar atunci când afectează vederea: dacă acoperă pupila sau dacă descoperă prea mult globul ocular, pot antrena diverse afecţiuni cronice.
Anomaliile congenitale
Acestea sunt epicantusul, ptoza congenitală şi colobomul.
— Epicantusul. Se manifestă prin ceea ce numim în limbajul curent „ochi bridaţi“.
Este vorba despre o cută verticală a pielii situată în unghiul intern al ochiului, frecventă la persoanele suferind de trisomia 21 (faciesul mongoloid).
— Ptoza congenitală. Reprezintă o cădere a pleoapei superioare, cauzată de o slăbiciune a muşchiului ridicător al acestei pleoape sau de o anomalie a nervilor acestui muşchi. Ptoza se manifestă printr-o coborâre a pleoapei către ochi, care poate varia pe parcursul zilei şi se poate accentua datorită oboselii. Se poate trata prin intermediul unei intervenţii chirurgicale constând în scurtarea muşchiului care ridică pleoapa.
– Colobomul. Este o fantă situată la nivelul irisului, al nervului optic sau al pleoapei superioare, rezultată din absenţa închizăturii fantei oculare la fetus. Dacă nu este deranjantă, nu se tratează.
CÂND SE IMPUNE OPERAREA UNEI PTOZE?
Atunci când la naştere copilul prezintă o ptoză considerabilă (pleoapa acoperă complet sau parţial pupila), este recomandată corecţia acestei anomalii în cel mai scurt timp. De fapt, pleoapa coborâtă îl împiedică pe copil să vadă bine, iar el riscă să îşi piardă progresiv vederea la ochiul respectiv, întrucât nu îl utilizează.
In schimb, dacă ptoza nu afectează vederea, este mai bine să se amâne operaţia până când copilul atinge vârsta de patru ani.
Ptoza ce rezultă din îmbătrânirea naturală a ţesuturilor se operează doar atunci când deranjează vederea.
