SIMPTOME
Examinarea directă a gâtului copilului arată că amigdalele sunt roşii (este cazul anginei roşii, numită „eritematoasă”) sau acoperite cu puncte albe (este cazul anginei albe, numită „pultacee”, în care amigdalele sunt acoperite de un strat unsuros albicios sau gri-gălbui, uşor de curăţat).
Fie că sunt virale sau bacteriene, aproape 90% din anginele copiilor arată astfel. Prezenţa de membrane alburii şi mărirea apreciabilă a volumului amigdalelor pot fi simptome grave; în aceste situaţii, trebuie să-l duceţi imediat pe copil la medic. In schimb, o umflare a ganglionilor gâtului este normală, oricare ar fi tipul de angină. Copilul simte întotdeauna o durere când mestecă şi când înghite alimentele. Are adeseori febră şi uneori chiar se plânge de dureri de urechi.
TIPURILE DE ANGINĂ Şl TRATAREA LOR
In esenţă, copiii suferă de două tipuri de angină.
Angina virală. Inainte de împlinirea vârstei de 3 ani, aproape toţi copiii au avut această boală, care nu necesită decât un tratament pentru scăderea febrei şi atenuarea durerii. Organismul copilului este pe cale să înveţe cum să se apere contra viruşilor. Pentru ca să nu aibă dureri când înghite, copilul trebuie să mănânce compoturi, creme şi alimente semilichide. Boala se vindecă spontan, în trei sau şapte zile.
Angina bacteriană. Angina bacteriană este provocată de o bacterie, streptococul B hemolitic. Acest tip de angină se manifestă foarte des printr-o inflamare a amigdalelor (sau amigdalita), febră, dureri ale faringelui, dificultăţi la înghiţirea hranei, inflamarea ganglionilor din gât şi o respiraţie urât mirositoare.
Copilul bolnav trebuie să se odihnească şi să evite alimentele reci. Trebuie hrănit încet şi să bea multă apă. Tratamentul medical este, totodată, local şi general: local, el uşurează durerea şi dezinfectează gâtul cu gargară şi pulverizări; general, se întemeiază pe antibiotice prescrise timp de 10 zile.
In cazul în care copilul are angine repetate (această frecvenţă este uneori legată de structura amigdalelor, asemănătoare celei a unui burete, ceea ce favorizează stagnarea particulelor alimentare, deci infecţiile şi suprainfecţiile) şi dacă amigdalele lui, devenite prea voluminoase, îi jenează respiraţia, medicul va prelungi tratamentul antibiotic şi va propune, dacă este necesar, ablaţia amigdalelor (amigda- lectomie). Intervenţia chirurgicală nu trebuie să fie practicată sistematic, cum se făcea înainte, pentru că amigdalele sunt, de asemenea, un mijloc de apărare al organismului.
UN TRATAMENT MAI BINE ADAPTAT
Inaintea vârstei de 3 ani, o anginâ este întotdeauna de origine virală. După 3 ani, angina este fie virală (în două cazuri din trei), fie bacteriană (provocată de un streptococ). In acest din urmă caz, este recomandat tratamentul cu antibiotice. Adeseori o infecţie streptococică se află la originea unor complicaţii târzii sau postinfecţioase grave, cu localizare cardiacă (reumatism articular acut) sau renală (glomerulonefrită acută). Anginele repetate nu justifică întotdeauna ablaţia amigdalelor, dar ele necesită adeseori luarea de antibiotice active împotriva streptococului.
AMIGDALECTOMIA
Acum câţiva ani, scoaterea chirurgicală a amigdalelor era practicată frecvent. Această operaţie este astăzi contestată, în afară de anumite cazuri:
– atunci când amigdalele, prea voluminoase, îl împiedică pe copil să respire bine;
– atunci când un abces (numit fleg- mon) este provocat de o infecţie a amigdalelor, cu riscul recidivei.
