In jurul vârstei de 60 de ani, numeroşi bărbaţi încep să prezinte tulburări urinare cauzate de mărirea volumului prostatei. Această hipertrofiere este denumită adenom sau hipertrofie benignă de prostată.
Prostata este o glandă genitală masculină în formă de castană, situată sub vezica urinară. Ea înconjoară porţiunea superioară a uretrei, canalul prin care se elimină urina şi sperma. Rolul acestei glande este de a produce o secreţie care intră în compoziţia spermei.
Intre naştere şi pubertate, prostata creşte lent, apoi suferă un puseu de creştere, pentru a ajunge la adult la o greutate de 15-25 g. Uneori se întâmplă ca, din motive necunoscute, prostata să înceapă din nou să crească, atingând în unele cazuri dimensiuni foarte mari.
Acesta este adenomul sau hipertrofia de prostată. Mărirea volumului, care nu este de origine canceroasă, are o frecvenţă care creşte cu vârsta. Ea apare la 50% din bărbaţii de 60 de ani şi la 90% din cei de peste 80 de ani.
SIMPTOME
Pe măsură ce îi creşte volumul, prostata comprimă uretra, devenind un obstacol în eliminarea normală de urină, şi irită vezica urinară. Acest proces explică tulburările urinare care sugerează un adenom de prostată:
– nevoia de a urina mai frecvent, întâi noaptea (pacientul este obligat să se trezească de mai multe ori), apoi ziua;
– nevoia de urinare imperioasă: muşchiul vezicii se contractă fără ca vezica să fie plină, ceea ce creează pacientului senzaţia de incontinenţă;
– micţiune dificilă: jetul urinar devine slab, iar golirea completă a vezicii se face cu greutate;
– picăturile de la sfârşit: la sfârşitul micţiunii continuă să se scurgă câteva picături, proces care este incontrolabil. Aceste tulburări, minime la început, se agravează. Ele antrenează o senzaţie de jenă în viaţa particulară şi socială, făcând persoana să apeleze la medic.
Fără tratament, adenomul poate produce complicaţii grave, cum ar fi imposibilitatea totală de a urina (retenţie acută de urină).
Pe de altă parte, el se poate afla la originea unei infecţii a prostatei şi a aparatului urinar, asociată uneori cu o infecţie a micului organ situat în spatele testiculului (epididim) sau cu prezenţa sângelui în urină (hematurie).
