Numeroase afecţiuni pot provoca o scădere bruscă a acuităţii vizuale. Prin urmare, se impune un consult oftalmologie rapid, chiar dacă acest simptom nu indică întotdeauna o boală gravă.
In cazul unei scăderi bruşte a acuităţii vizuale a unuia dintre ochi, se impune un consult oftalmologic, cu atât mai urgent cu cât această scădere a avut loc rapid.
Caracteristicile acestei scăderi deacuitate vizuală, fondul pe care are loc (pacientul suferă sau nu de o boală, este tânăr sau în vârstă etc.), circumstanţele în care a apărut şi semnele care o însoţesc (dureri oculare sau nu, dureri de cap) permit conturarea unei idei asupra cauzei.
In urma chestionării amănunţite a pacientului şi a unei examinări clinice a ochilor, practicianul va putea determina motivul pentru care s-a produs scăderea acuităţii şi tratamentul de urmat.
CHESTIONAREA PACIENTULUI
Pentru a putea cerceta cauza scăderii calităţii vederii, oftalmologul trebuie să pună o serie de întrebări pacientului:
– Această scădere are loc în cazul unui singur ochi sau a ambilor?
– In ce circumstanţe a avut loc?
– Şi-a dat seama pacientul imediat de cele întâmplate (atunci când scăderea acuităţii vizuale afectează un singur ochi, aceasta poate trece neobservată pentru o perioadă)?
– S-a produs un traumatism la ochi?
– Această scădere a avut loc în câteva minute, ore sau zile?
– Este totală (nu se poate percepe lumina) sau parţială?
– Include întregul câmp vizual sau doar o parte a acestuia?
– Pacientul percepe semne care însoţesc scăderea de acuitate, precum mici fulgere luminoase, senzaţia de a avea particule de cenuşă în faţa ochilor, dureri oculare, dureri de cap, semne digestive, precum senzaţie de greaţă sau vomă?
– Din câte ştie, suferea pacientul de vreo afecţiune înainte de producerea acestei scăderi a acuităţii vizuale, indiferent dacă boala are sau nu legătură cu ochii?
EXAMENUL CLINIC
Pentru a putea cerceta cauza scăderii calităţii vederii, medicul se ghidează şi după anumite elemente precum vârsta pacientului (cauzele nu sunt aceleaşi la copii, adulţi sau persoane în vârstă) sau semne clinice imediat vizibile: înroşirea ochiului, dureri, modificări ale pupilei, în cazul în care aceasta este foarte dilatată sau dimpotrivă, anormal de retrasă. După chestionarea pacientului, oftalmologul efectuează şi un examen clinic al ochilor care, în majoritatea cazurilor, îi va permite să descopere cauza scăderii acuităţii şi să o trateze.
Studiul acuitătii vizuale corectate (cu lentile corectoare). Acesta ajută în precizarea gradului de scădere a acuităţii: absenţa totală a vederii (lipsa oricărei percepţii luminoase) sau percepţia slabă; uneori, acest studiu este completat de o analiză a câmpului vizual.
Examenul segmentului anterior al ochiului. Acest examen se efectuează cu ajutorul unei lămpi cu fantă, al unui microscop binocular dotat cu o sursă de lumină mobilă, care permite observarea modificărilor corneei (edem, ulceraţii), ale camerei anterioare a ochiului (prezenţa semnelor de inflamaţie, de sânge), ale cristalinului, irisului şi pupilei.
Măsurarea tensiunii oculare. Aceasta este realizată cu ajutorul unui aparat numit tonometru cu aplanare, care este sprijinit de ochi. Este un moment-cheie al examenului. De fapt, o tensiune oculară prea mare poate indica o inflamaţie a uveei (o membrană intermediară a ochiului) sau, mai degrabă, un glaucom.
