INSEMINAREA ARTIFICIALĂ – Constă în introducerea spermei în aparatul genital al femeii, într-un mod artificial, cu ajutorul instrumentelor.
In această tehnică, spermatozoizii sunt depuşi în căile genitale ale femeii în afara contactului sexual. Inseminarea artificială se practică fie cu sperma consortului (IAC), fie cu sperma unui donator (IAD). Ea este indicată când, din motive anatomice sau funcţionale, spermatozoizii nu pot ajunge în vagin prin contact sexual sau nu pot ajunge în cavitatea uterină prin glera cervicală (lichid secretat de celulele colului uterin).
Există patru zone posibile pentru depunerea spermatozoizilor, alese în funcţie de caracteristicile sterilităţii: vaginul (inseminare intravaginală, sau IIV), cavitatea colului uterin (inseminare intracervicală, sau IIC), uterul (inseminare intrauterină, sau IIU) şi cavitatea peritoneală (inseminare intrape- ritoneală, sau IIP).
BILANTUL CUPLULUI ÎNAINTE DE INSEMINARE
Condifiile prealabile unei inseminări artificiale cu sperma unui donator sunt:
– datele medicale care confirmă motivul intervenţiei (sterilitate masculină sau indicaţie genetică);
– un bilanţ al fertilităţii femeii, examene ce permit depistarea unei eventuale infecţii. In unele centre de reproducere asistată medical se efectuează şi o consultaţie de psihologie pentru cuplu.
INSEMINAREA INTRAVAGINALĂ
Indicaţii. Inseminarea în vagin este preconizată atunci când bărbatul nu poate ejacula în vagin din cauza unei tulburări de erecţie sau a unei ejaculări precoce.
Tehnică. Sperma se introduce în vagin cu ajutorul unei seringi. Cuplul poate face singur această inseminare (auto- inseminare).
