Recuperarea in neurologie – II0 Comments

Publicat in:
Etichete: ergoterapeut, ortofonia, Reeducarea tulburărilor urinare.

REEDUCAREA TULBURĂRILOR DE DEGLUTIŢIE

Acest tip de reeducare se face în cazul persoanelor care, ca urmare a unei boli neurolo­gice, şi-au pierdut reflexele necesare unei alimentări nor­male: aceşti bolnavi bălesc, au probleme de masticaţie, reţin alimentele în gură fără a reuşi să le înghită, le regurgitează pe nas sau le inhalează. La acest tip de reeducare contri­buie atât chineziterapeutul, cât şi ortofonistul, care învaţă pacientul să înlocuiască refle­xele proaste cu un control voluntar al deglutiţiei.

Reeducarea mersului. Atunci când este posibil (persoana poate să se ţină bine pe ambele picioare), pacientul învaţă să meargă fără cârje: în acest caz, pacientul tre­buie să descompună diferitele mişcări ale mersului pentru a şi le însuşi din nou, să facă multe întoarceri complete (care sunt şi cauza căderilor), iar în cele din urmă, să înveţe iar să urce scările, în cazul unui pacient care nu se poate sprijini pe ambele picioare, se determină mai întâi dacă acel defect de sprijin este reversibil, apoi se corectează, dacă e posibil (tratarea unor dureri, întărirea musculaturii deficiente prin exerciţii adaptate etc.).

Dacă defectul persistă, paci­entul este învăţat să meargă cu un baston (există diverse tipuri: rotund, cu trei picioare, pentru plimbare), în timpul reeducării, se pot folosi şi barele paralele.

Reeducarea tulburărilor urinare.

Este o reeducare foarte impor­tantă, deoarece această tulburare fiziologică are un mare impact asupra bolnavului, care suferă, încearcă să şi-o ascundă, dar îi perturbă viaţa de zi cu zi într-atât, încât se vede nevoit să renunţe la unele activităţi şi rămâne blocat în casă.

Acest tip de reeducare se face în moduri diferite, în funcţie de tipul dc afecţiune: prin stimu­lare electrică, exerciţii de autosondaj etc.

ERGOTERAPIA

Ergoterapia este o disciplină a reeducării şi readaptării rea­lizate prin diferite activităţi. Scopul acesteia este de a-i reda pacientului independenţa în viaţa de zi cu zi (toaletă, îmbrăcat, luarea meselor etc.) care îi este atât de necesară, învă- ţându-l cum să „se descurce“ altfel decât înainte de îmbol­năvire, prevăzând amenajarea mediului său de viaţă şi învă- ţându-l cum să şi-o organizeze: astfel, ergoterapeutul îl sfătu­ieşte să înlocuiască nasturii cu arici pentru a se îmbrăca mai uşor, îi indică aparate speciale ca să-şi pună şosetele, să folo­sească pahare cu toartă dublă şi fund înclinat etc.

Ergoterapeutul lucrează împreună cu chinezi­terapeutul în deprinderea anu­mitor mişcări (cum să se ridice, să se aşeze, să se culce pacientul), în alegerea unui scaun cu rotile sau în amenajarea spaţiului ne­cesar plimbării.

ORTOFONIA

Misiunea ortofonistului este, după caz, să-l ajute pe pacient să-şi regăsească vorbirea, să arti­culeze cuvintele, dar şi să scrie, să calculeze şi/sau să facă raţiona­mente logice. Şedinţele de ortofonie se recomandă în boli foarte diferite, cum ar fi demenţa, bolile degenerative (boala Parkinson), accidentele vascularc cerebrale, leziunile creierului mic sau tul­burările de limbaj (oral, scris sau citit).

Bolnavul este supus unei examinări înainte de a începe reeducarea, pentru a evalua starea laringelor, a corzilor vocale (în cazul tulburărilor de voce) şi a dinţilor (probleme de articulare sau de vorbire).

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Recuperarea in neurologie – II

Lasă un răspuns