Venele sunt vasele sanguine care transportă sângele către inimă. Straturile pereţilor venelor sunt mai subţiri decât cele ale arterelor. Acestea sunt compuse din mai multe ţesuturi conjunctive, iar stratul de muşchi este mai puţin dezvoltat.
Diametrul venelor este mai mare decât cel al arterelor. Sângele ajunge din venule (venula), cele mai mici vene conectate la vasele capilare, în vene şi de acolo, în inimă.
Când fluxul de sânge este îndreptat către inimă, valvele venoase stau lipite de pereţii venelor. Dacă are însă loc o congestie sau un reflux, valvele se desprind. Practic, sângele este presat împotriva valvelor închise şi nu poate curge în direcţia opusă.
Având în vedere stratul muscular subţire de care dispun, venele nu pot transporta singure sângele. De aceea, ele sunt ajutate de muşchii care le înconjoară. Atunci când se contractă, muşchii funcţionează asupra venelor ca o pompă.
Diametrul interior al venelor se reduce, iar sângele este presat mai departe. Pentru a nu se ajunge la un reflux, unele vene în special cele de la extremităţi – sunt dotate cu valve venoase (valvula venosa).
Dat fiind faptul că diametrul lor este foarte mic, sângele circulă încet prin vasele capilare. Acest fapt şi pereţii subţiri le permit să-şi ducă la bun sfârşit sarcina principală, şi anume de a face schimb de substanţe şi de apă cu spaţiul lor înconjurător.
Astfel, datorită tensiunii arteriale, oxigenul şi nutrienţii din sânge sunt presaţi în afară, în spaţiul intercelular. In schimb, dinspre exterior se preiau dioxid de carbon şi deşeuri metabolice.
