Virusul West Nile
Virusul West Nile
Virusul West Nile creeaza o infectie care evolueaza, in mod predominant, ca meningo–encefalita, transmiterea acestuia efectuandu-se prin intepatura tantarilor Culex. Virusul West Nile se transmite la animale si om prin intepatura unui tantar deja infectat de la un animal care poarta acest virus, in mod pasiv. Din cercetarile efectuate, s-a descoperit ca pasarile sunt singurele animale in sangele carora virusul se gaseste in cantitati suficient de mari pentru ca tantarul sa se poata infecta.
Alte modalitati, mai rare, de transmitere a virusului West Nile:
– transplant de organe – au fost raportate 4 cazuri in 2002
– transfuzii de sange – a fost raportat un singur caz
– expunere ocupationala (personal din laborator) – au fost raportate doua cazuri in 2002
SIMPTOMELE infectarii cu virusul West Nile
– febra – 38°-40°
– dureri de cap, de muschi, de gat sau de articulatii
– lipsa poftei de mancare
– greata
– conjuctivita
– diaree
– frisoane puternice
In cazuri foarte grave, pot aparea si simptome ca:
– simptome gastrointestinale, hepatice si ale aparatului respirator
– ataxie si semne extrapiramidale
– nevrita optica
– convulsii
– modificari ale statusului mental
– mielita, meningita, encefalita
– poliradiculita
Exista si un numar redus de pacienti care prezinta o eruptie maculopapulara care apare pe gat, trunchi, brate si picioare.
PREVENIREA bolii provocate de virusul West Nile
Pentru prevenirea transmiterii virusului la om, masurile obisnuite de indepartare a tantarilor se dovedesc a fi cele mai eficiente:
– montarea plaselor de tantari la ferestre
– utilizarea substantelor chimice repelente, disponibile in comert
– utilizarea imbracamintei cu pantaloni lungi si bluze cu maneca lunga, dupa lasarea serii.
COMBATEREA virusului West Nile
– supravegherea epidemiologica si epizootologica, pentru a depista si neutraliza riscurile infectarii cu virusul West Nile
– efectuarea periodica a dezinsectiei si deratizarii
– educarea populatiei in ceea ce priveste autoprotectia
– instruirea personalului din laboratoarele in care se lucreaza cu animale
– instruirea persoanelor care efectueaza calatorii in zone de risc (protectia mecanica si cu substante repelente)
– supravegherea epidemiologica a traficului la frontiere
– protejarea cu antivirale de sinteza chimica
– administrarea vaccinurilor (momentan, in faza de experimentare)
– izolarea, obligatoriu, a cazurilor cu infectie a virusului West Nile, in spital; urmarirea efectuarii deparazitarii.
TRATAMENTUL infectiei cu virusul West Nile
Nu este cunoscut nici un tratament specific pentru infectia cu virusul West Nile. Cei mai multi oameni prezinta simptome mai blande, cum ar fi febra si dureri, simptome care pot trece de la sine, fara ingrijiri medicale deosebite.
In cazurile mai grave, oamenii sunt spitalizati si primesc ingrijire medicala care poate consta in tratament de sustinere (cu fluide intravenoase si tub respirator).
