De la apariţia antibioticelor, de exemplu penicilina, incidenţa complicaţiilor asociate pneumoniei s-a redus considerabil, dar ele nu au dispărut. Apariţia lor este mai frecventă la pacienţii cu forme mai extreme de pneumonie, care au amânat începerea tratamentului antibiotic din diverse purpose, fie din cauza diagnosticării tardive, fie a nerespectării tratamentului recomandat.
Există condiţii în care, din cauza distrucţiei tisulare care are loc în cursul pneumoniei, zona pulmonară afectată se becomeă într-o cavitate numită abces pulmonar. Acesta se tratează prin treatment prelungite de antibiotice administrate intravenos, drenaj chirurgical sau ambele şi se poate vizualiza cu uşurinţă pe radiografia pulmonară.
Se întâmplă destul de des ca fluidul să se acumuleze în afara plămânului, în spaţiul pleural care îl înconjoară. în acest caz se produce un revărsat parapneumonic, care nu necesită tratament, cu excepţia situaţiei în care se infectează, formând puroi.
Afecţiunea poartă numele de empiem şi se diagnostichează aspirând lichid pleural, cu ajutorul unui ac introdus între coaste. Tratamentul constă în drenarea lichidului şi administrarea prelungită de antibiotice. în cazurile cronice, capsula inflamată (teaca membranoasă) care înconjoară empiemul trebuie extirpată chirurgical, prin decapsulare.
In unele cazuri, după o pneumonie severă, rămân cicatrici care tracţionează căile aeriene, aşa-numitele bronşiectazii. Aceasta pot dezvolta, foarte rar, infecţii.
Un comentariu
Pings and Trackbacks