In ultimii ani, testele pentru diagnosticarea şi identificarea problemelor imunologice s-au dezvoltat spectaculos. Anticorpii pot fi număraţi acum mult mai exact şi imunologii pot să determine daca un copil dezvoltă răspunsul imun corect. Tratamentul problemelor sistemului imunitar a avansat şi el considerabil.
Copiii nu mai trebuie sa fie izolaţi in baloane protectoare împotriva infecţiilor. Acum se poate pompa in încăpere aer filtrat, permiţând familiei sa fie in preajmă şi să aibă mai mult contact fizic cu copilul lor.
Metodele de investigaţie imunologicâ cuprind:
Imunofenotiparea. Este o tehnică ce ajută pediatrul să afle câte celule de tip B şi de tip T are copilul, in arsenalul de luptă al sistemului imunitar celular.
Metoda albastru de toluidină (test NBT). Este folosită pentru a diagnostica granulomatoza cronică (o boală a băieţilor, cauzată de o disfuncţie fagocitarâ). Analize de sânge specifice pentru anumite afecţiuni. Acestea arată cât de bine funcţionează sistemele de apărare imunitarâ.
Unul dintre ete este cel de depistare a capacităţii copilului de a răspunde la imunizările anterioare.
Lavajul bronhoalveolar. Sunt introduse tuburi in plămân cu care se scoate lichid pulmonar pentru a căuta infecţii specifice, cum ar fi pneumonia cauzată de organismul numit Pneumocystis carinii.
Deşi nu este o metodă de investigaţie, transplantul medular este folosit in tratamentul unor boli imunodeficitare. Măduva este extrasă de la donator cu un ac şi este dată pacientului prin instalarea unei linii venoase şi a unei canule in os.
