Anevrism cerebral
In creier, anevrismele tind să se formeze în punctele de ramificare ale vaselor sanguine. Aproape 90 la sută dintre anevrismele cerebrale iau naştere din poligonul Willis, iar în unele cazuri pot fi multiple.
Se întâlnesc mai frecvent la femei şi tind să fie descoperite la vârsta mijlocie. Anevrismele prezintă risc de sângerare şi pot cauza de asemenea simptome determinate de creşterea presiuni la nivelul structurilor învecinate; de exemplu, presiunea asupra unui nerv poate genera o paralizie.
Anevrism rupt
Cel mai frecvent mod de manifestare a unui anevrism constă în ruperea lui, cu producerea unei hemoragii cerebrale, cunoscută sub denumirea de hemoragie subarahnoidiană (HSA). In cursul unei hemoragii subarahnoidiene se produce o sângerare în spaţiul dintre cele două membrane interne care acoperă creierul.
Acest fenomen poate avea consecinţe grave, iar pacienţii care au suferit aşa ceva necesită o intervenţie urgentă de închidere a anevrismului, pentru a împiedica riscul oricărei sângerări ulterioare.
Malformaţie AV 1
Malformaţiile arteriovenoase (MAV) constituie leziuni vasculare congenitale ale creierului. Ele sunt formate dintr-un ghem anormal de vase sanguine cu pereţi subţiri şi flux cu presiune ridicată.
Aportul sanguin este asigurat de artere dilatate, iar drenajul se face în nişte vene anormal de mari. Din cauza legăturii anormale dintre artere şi vene, sângele cu presiune ridicată poate trece rapid în venele creierului (se creează un „sunt”).
Malformaţie AV 2
Artera meningeală mijlocie (săgeata galbenă) şi artera temporală superficială (săgeata de culoare neagră) constituie două dintre ramificaţiile arterei carotide externe.
Meningiom
O altă angiografie care arată aportul sanguin anormal la nivelul meningiomului, care reţine substanţa de contrast iodată (săgeata neagră) mai mult timp decât ţesuturile normale.
Aportul sanguin al tumorii
Malformaţiile arteriovenoase pot fi asimptomatice, dar la un sfert dintre pacienţi produc epilepsie. Ele prezintă de asemenea un risc de circa 2-3 ia sută de producere a hemoragiilor cerebrale, cu potenţial fatal. MAV mici se pot trata prin embolizare (blocaj) sau prin radiochirurgie. MAV mai mari se tratează uneori prin asocierea embolizării cu tratamentul neurochirurgical.
