Bandajele de ghips sunt fabricate în diverse lăţimi (de obicei 7,5 cm, 10 cm, 12,5 şi 15 cm). Cele mai mici se folosesc la nivelul braţului sau al încheieturii mâinii; cele mai late se folosesc la nivelul membrului inferior sau altrunchiului.
MATERIALUL DE PROTECŢIE
Inainte ca aparatul ghipsat să fie aplicat de către un asistent medical specializat, membrul este protejat cu un strat de tifon (sau alt material cu ţesătură largă) şi cu un strat de vată. Părţile osoase proeminente sunt bune învelite, pentru a preveni eroziunile tegumentului de către aparatul ghipsat. Stratul de vată permite o oarecare ede-maţiere a membrului şi artrebui să prevină constricţia lui de către aparatul ghipsat.
După ce s-a aplicat un bandaj ghipsat şi înainte ca acesta să se stabilizeze, ghipsul trebuie mulat pe zonă, pentru a preveni alunecarea şi îndepărtarea capetelor de fractură. Aparatul ghipsat este astfel montat încât să imobilizeze articulaţiile de la ambele capete ale osului fracturat.
SUSŢINEREA MEMBRULUI
Odată ce a fost aplicat aparatul ghipsat, membrul afectat ar trebui să fie ţinut în poziţie ridicată timp de câteva zile. în cazul braţului, acesta este susţinut cu o eşarfă, în timp ce în cazul unei fracturi la nivelul membrului inferior se recomandă ridicarea piciorului pe un scaun sau pe pat. Pacienţii cu fractură la nivelul membrului inferior vor trebui să folosească, pentru deplasare, o pereche de cârje.
Tipuri de imobilizare ghipsată
In funcţie de zona afectată, se poate folosi o gamă variată de aparate ghipsate pentru imobilizarea fracturilor membrelor. Aparatele ghipsate obişnuite includ atelele ghipsate, folosite, în general, pentru imobilizarea entorselor şi ghipsurile circulare, aplicate în cazul fracturilor.
Complicaţiile Imobilizării în Aparat Ghipsat Deoarece pot să apară complicaţii, toţi pacienţii care sunt externaţi cu aparat ghipsat, ar trebui să primească, în scris, instrucţiuni clare, în cazul apariţiei unor probleme legate de acesta. Complicaţiile apar de obicei deoarece ghipsul este fie prea strâns, fie prea larg.
Prea strâns.Semnele clasice ce indică o compresie la nivelul membrului imobilizat în aparat ghipsat şi faptul că irigarea cu sânge a zonei este insuficientă sunt descrise ca fiind: durerea, paloarea, paralizia, pares-teziile (senzaţii de furnicături şi înţepături) şi senzaţia de răceală la nivelul membrului.
Indepărtarea. Aparatul ghipsat este îndepărtat, de obicei, după ce fractura s-a consolidat sau dacă, după o examinare, se constată necesitatea înlocuirii acestui aparat.
Ghipsul se taie folosind un fierăstrău special pentru ghips. Lamele lui nu se rotesc cum se întâmplă în cazul unui fierăstrău circular), ci, mai degrabă, vibrează şi este astfel conceput încât să nu taie pielea. Se pot folosi şi alte aparate de tăiat speciale, care sunt, de fapt, foarfece modificate. Stratul de vată aplicat sub ghips asigură protecţia necesară, prin crearea unui spaţiu între pacient şi ghips.
Deseori, după ce ghipsul este îndepărtat, membrul devine puţin edemaţiat. De obicei se aplică un bandaj pe membru, care să fie menţinut timp de câteva zile, iar pacientul este încurajat să folosească membrul respectiv şi să facă exerciţii pentru articulaţii.
