Cuplurile care nu sunt capabile să producă spermatozoizi sau ovule sănătoase şi, astfel, nu pot concepe un copil în mod natural, pot opta pentru folosirea unui embrion donat. Acesta le dă şansa să trăiască experienţa sarcinii şi a naşterii.
In cazuri rare, un cuplu poate descoperi că are nevoie atât de spermatozoizi cât şi de ovule pentru a fi donate în vederea întemeierii unei familii. Această situaţie apare când bărbatul este diagnosticat cu azo-ospermie (lipsa producerii de spermatozoizi) şi partenera sa are insuficienţă ovariană sau a intrat prematur la menopauză.
O opţiune este aceea de a folosi atât spermatozoizi, cât şi ovule din donaţie; altă variantă este aceea de a primi o donaţie de embrion.
EMBRIONII DIN FIV – fertilizare in vitro
Când trec prin procesul de fertilizare în vitro (FIV), multe cupluri descoperă că au un număr mai mare de embrioni decât este posibil să fie implantat odată, în siguranţă, în momentul tratamentului.
Pentru a reduce şansele naşterilor multiple, medicii plasează în uterul femeii, odată, numai doi sau trei embrioni, într-un singur ciclu de tratament.
In anumite centre, cuplurilor li se oferă opţiunea de a congela embrionii rămaşi în plus, iar aceştia sunt păstraţi pentru cazul în care tratamentul ar eşua la momentul respectiv, sau dacă cuplul ar dori să mai aibă un copil.
Totuşi, unele cupluri decid să nu folosească embrionii congelaţi şi pot opta pentru donarea lor altui cuplu.
Deşi copilul născut dintr-un embrion donat nu va fi înrudit genetic cu părinţii săi, multe cupluri preferă să aleagă această cale, trecând prin sarcină şi naştere, mai degrabă decât să adopte un copil.
CONSILIEREA
Cuplul primitor al embrionului trebuie să treacă printr-un proces riguros de consiliere, pentru a avea siguranţa că partenerii înţeleg procesul pe care îl implică această hotărâre şi că aceştia s-au gândit la toate implicaţiile pe care le are alegerea lor.
Depozitarea embrionilor
Embrionii sunt depozitaţi de rutină, atunci când cuplurile trec prin procesul de FIV. Embrionii sunt îngheţaţi timp de până la cinci ani, după care cuplurile sunt întrebate dacă doresc ca aceşti embrioni să fie păstraţi în continuare sau distruşi.
DURATA MAXIMĂ DE PĂSTRARE A EMBRIONILOR
In Marea Britanie cuplurile pot solicita păstrarea embrionilor pentru o perioadă maximă de 10 ani, aceasta fiind reglementată de către Autoritatea pentru Fertilizare şi Embriologie Umană (HFEA).
Embrionii sunt congelaţi pe o perioadă de până la 10 ani, timp în care starea lor rămâne nealterată. Unele clinici ofera si perioade mai indelungate de pastrare a embrionilor de pana la 12 sau chiar 15 ani.
COMPATIBILITATEA CU DONATORII
Caracteristicile fizice ale donatorilor (de exemplu înălţimea, conformaţia, culoarea ochilor şi a părului) sunt înregistrate la HFEA şi folosite în procesul de potrivire, dacă este posibil, cu caracteristicile cuplului primitor.
Femeile ce donează embrioni sunt, de obicei în vârstă de 35 de ani sau mai puţin, la momentul în care embrionii sunt congelaţi.
