Deşi oasele se opresc din creştere după adolescenţă, osul este un ţesut foarte dinamic. Ţesutul osos se reabsoarbe continuu şi se regenerează prin schimbarea constantă a structurii sale.
Una dintre trăsăturile cele mai uimitoare ale oaselor este capacitatea lor de a se remodela. Acest proces de remodelare apare în timpul creşterii şi se continuă pe parcursul întregii vieţi.
REMODELAREA OSOASA
In timpul formării osoase, osul se formează şi se depune, după un anumit model, printr-un proces numit osificare. Remodelarea este continuă, ducând la organizarea structurii osoase în unităţi regulate, ce permit masei osoase să capete rezistenţa maximă la forţele mecanice ce acţionează asupra ei. Osul mai vechi este îndepărtat de către osteoclaste (celule ce fagocitează osul) şi osteoblas-tele (celule ce formează osul) duc la depozitarea de ţesut osos nou.
REABSORBŢIA OSOASĂ
Osteoclastele secretă enzime ce descompun matricea osoasă la fel de eficient ca acizii şi convertesc sărurile de calciu rezultate într-o formă solubilă (ce poate fi absorbită în fluxul sanguin).
Activitatea osteoclastelor are loc în spatele zonei de creştere epifizară, pentru a reduce capetele osoase mărite la lăţimea tijei osoase, ce suferă un proces de alungire. Osteoclastele acţionează si ele în interiorul osu-
lui, pentru a elibera spaţiile lungi, tubulare, în care va fi depozitată măduva osoasă.
REGLAJUL HORMONAL
In timp ce osteoclastele reabsorb osul, osteoblastele determină osul nou format să susţină structura scheletică. Acest proces este controlat de hormoni, factorii de creştere şi vitamina D.
In timpul copilăriei, formarea osoasă depăşeşte distrugerea osoasă, ceea ce duce la o creştere treptată. După maturizarea scheletului, cele două procese rămân în echilibru, astfel încât procesele de creştere sunt mai lente.
OASELE LUNGI
Procesul de remodelare este foarte important în special pentru oasele lungi, ce susţin membrele. Aceste oase sunt mai late la capete şi înguste la mijloc, ceea ce conferă un plus de rezistenţă la nivelul articulaţiilor.
Pe măsură ce osteoclastele distrug osul vechi de la capetele epi-fizare ale osului, osteoblastele din interiorul zonei de creştere creează o nouă epifiză.
In fiecare din spaţiile tubulare eliberate de osteoclaste în interiorul osului, osteoblastele vin din urmă pentru a depune un nou strat osos.
Un os care este puţin folosit, cum ar fi cazul unui membru inferior imobilizat după un traumatism, va fi predispus la reabsorbţie, deoarece distrugerea osoasă depăşeşte formarea osoasă.
Oasele supuse unui stres crescut suntt remodelate permanent. Femurul, de exemplu, este înlocuit complet la fiecare şase luni.
Remodelarea osoasă dă forma diferită specifică oaselor lungi. Acestea sunt mai late la fiecare din capete şi mai subţiri la mijloc.
Remodelarea osoasă nu numai că modifică structura osoasă, dar ajută şi la reglarea nivelului de calciu ionic din sânge. Calciul este necesar pentru o transmisie nervoasă normală, pentru formarea membranelor celulare şi în procesul de coagulare a sângelui.
Oasele conţin aproximativ 99 la sută din cantitatea de calciu din organism. Atunci când nivelul calciului din fluidele organismului scade prea mult, hormonul paratiroidian (para-thormonul) stimulează activitatea osteoclastelor şi calciul este eliberat în fluxul sanguin.
