>Vasele care aduc sângele arterial la nivelul testiculelor provin din aorta abdominală şi coboară în scrot. Drenajul venos urmează acelaşi traiect, dar în sens invers.
In cursul vieţii embrionare, testiculele se dezvoltă în interiorul cavităţii abdominale; numai la naştere coboară în poziţia finală, în scrot. Din cauza acestui fenomen, vasele sanguine care se distribuie la testiculi iau naştere din aorta abdominală şi coboară odată cu testiculele, în scrot.
ARTERELE TESTICULARE
Cele două artere testiculare sunt lungi şi înguste şi iau naştere din aorta abdominală. Ele au apoi traseu descendent pe peretele abdominal posterior, încrucişând ureterele, pentru ca apoi să intre prin inelele inghinale profunde, în canalul inghinal.
Ca parte constitutivă a cordonului spermatic, ele părăsesc canalul inghinal şi pătrund în scrot, unde vascula-rizează testiculele, formând totodată interconexiuni cu artera corespunzătoare canalului deferent.
VENELE TESTICULARE
Venele testiculare iau naştere de la nivelul testiculului şi a epididimului de fiecare parte. Configuraţia lor diferă de cel al arterelor testiculare numai în interiorul cordonulului spermatic, unde în loc de o singură venă, se găseşte o reţea venoasă, cunoscută sub numele de plex pampiniform.
Mai departe, ajungând mai sus în abdomen, vena testiculară dreaptă se deschide în vena cavă inferioară, de diametru mai mare, în timp ce vena testiculară stângă drenează în mod normalîn vena renală.
Aportul sanguin al testiculelor provine de la nivelul vaselor abdominale, situate mult mai sus. Aceste vase sanguine lungi permit coborârea testiculelor la naştere, sau în primele luni de viată.
Structura internă a testiculelor
Fiecare testicul este învelit de o capsulă rezistentă, protectoare – tunica albuginee, din care se desprind numeroase septuri despărţitoare cu direcţie descendentă, care împart testiculul în circa 250 de lobuli.
Fiecare lobul are formă triunghiulară şi conţine unu până la patru tubi seminiferi strâns încolăciţi, care constituie sediul propriu-zis al producerii de spermă.S-a estimat că în fiecare testicul există un total de 350 de metri de tubuli cu rol în producerea spermatozoizilor.
TUBULII SPERMATICI
Spermatozoizii colectaţi de la nivelul tubiloT seminiferi contorţi ajung în tubii drepţi ai reţelei testiculare (refe fes t/s], iar de aici în epididim.
Intre tubii seminiferi se află grupuri de celule specializate, denumite celulele interstiţiale sau Leydig, care reprezintă sediul de producere a unor hormoni, ca de exemplu testosteronul.
Secţiune printr-un tub seminifer. în interiorul unui astfel de tubul se pot observa spermatozoizii în curs de dezvoltare (roşu), iar în jurul lui se găsesc celulele Leydig (de culoare verde).