>
Anotimpul predilect al rinitelor este, ştie toată lumea, iarna. Vîntul, umezeala, trecerile bruşte de la cald la frig sînt factorii favorizanţi. Boala nu prezintă mare gravitate, însă este deosebit de supărătoare, căci presupune, pe lîngă curgerea neîntreruptă a nasului, o serie de alte simptome, precum strănuturile, durerile de cap, indispoziţia, frisoanele, stările febrile, lipsa poftei de mîncare şi chiar insomnia. Cea mai bună modalitate de a combate toate aceste manifestări rămîne fitoterapia.
Zeama de lămîie desfundă nasul şi grăbeşte vindecarea
Nu cred că există persoană care să rămînă insensibilă, fizic vorbind, la capriciile iernii. Eu, de cum dă puţin frigul, încep să investesc în batiste, căci negreşit mă apucă o rinită, care nu mă slăbeşte măcar două săptămîni fără tratament. Probabil faptul că sînt fumător de mai bine de două decenii reprezintă un factor favorizant important.
Cît mă ţine boala, mă doftoricesc şi eu cum ştiu mai bine, dar am observat că în zadar iau Paracetamol sau Aspirină, deoarece efectul lor este apă de ploaie, cum s-ar zice. Cel mai bine mă simt după ce beau cîte o cană mare de ceai fierbinte, de tei sau de sunătoare, şi îmi desfund nasul cu zeamă proaspătă de lămîie. Aceasta din urmă conţine vitamina C, are efect dezinfectant, eliminînd microbii din nas, şi umezeşte mucoasa nărilor, făcînd mai uşoară respiraţia.
Nu ezitaţi să înlocuiţi picăturile de la farmacie cu zeamă de lămîie, după părerea mea mult mai eficientă. Stoarceţi o jumătate de lămîie, încălziţi puţin pe baia de apă sucul rezultat, apoi turnaţi cîteva picături în căuşul palmei. Aspiraţi puţină zeamă cu fiecare nară, alternativ. Ustură oleacă, dar merită. Repetaţi tratamentul de mai multe ori pe zi şi neapărat seara, înainte de culcare, ca să vă asiguraţi un somn odihnitor.
Cristi PREDA. Iaşi
Inhalatiile cu muşeţel sînt benefice
Rinita banală nu este o boală severă, însă poate deveni extrem de sîcîietoare, mai ales cînd se prelungeşte mai multe săptămîni. Pe mine, cel mai tare mă deranjează că sînt nevoită să respir pe gură, şi dimineaţa mă trezesc cu gîtul uscat şi cu dureri la nivelul pieptului. M-am plîns unei colege de serviciu şi ea mi-a recomandat inhalatiile cu ceai de muşeţel. M-a asigurat că nu voi mai avea probleme. Am încercat chiar în seara aceea remediul şi pot să spun că am dormit incomparabil mai bine ca noaptea precedentă, lată cum fac eu inhalatiile:
Pun într-un castronaş vreo trei linguriţe de flori uscate de muşeţel. Torn peste ele o cană cu apă clocotită, apoi, cu capul acoperit de un prosop, mă aplec deasupra vasului şi inhalez aburii care se degajă.
Dana DIMA, Galati
