>De la gură la esofag
Etapa buco-esofagiană a digestiei este esenţială, deoarece permite alimentelor transformarea în bucăţi mici, prin intermediul masticaţiei. Odată mestecat şi amestecat cu salivă, conţinutul va forma un bulgăre: bolul alimentar, care va fi înghiţit, trecând astfel în câteva secunde dî’n gură în esofag, prin faringe.
Etape
Tubul digestiv începe din gură, cu limba şi dinţii, şi se prelungeşte, la nivelul gâtului şi al toracelui, cu faringele şi esofagul, care asigură transportul bolului alimentar în stomac. Fiecare etapă este capitală, indiferent dacă este vorba despre masticaţie, faza în timpul căreia începe digestia chimică (gură, dinţi, glande salivare), sau de deglutiţie, fază foarte scurtă, pe parcursul căreia alimentele trec prin faringe şi esofag.
► Masticaţia
Prima etapă a digestiei, masticaţia permite transformarea alimentelor, astfel încât ele să fie uşor de înghiţit. Ele sunt, mai întâi, tăiate de incisivi şi sfâşiate de canini, înainte de a fi strivite, apoi sfărâmate de premolari şi de molari. Aceste acţiuni sunt posibile datorită mandibulei, singurul os mobil al feţei, care este acţionată de doi muşchi puternici, muşchii maseteri. Masticaţia este, de asemenea, facilitată de muşchii obrajilor şi de limbă, care dirijează alimentele între dinţi pentru ca acestea să fie sfărâmate.
► Deglutiţia
Permite trecerea alimentelor din gură în stomac, în trei etape: ►Etapa bucală: bolul alimentar pleacă din gură, datorită limbii şi a acţiunii muşchilor voluntari, situaţi la acest nivel, care îl împing în spate, înspre faringe. ► Etapa faringiană: atunci când bolul alimentar ajunge în faringe, un reflex închide epiglota, pentru a proteja astfel traheea şi plămânii şi pentru ca bolul alimentar să nu se îndrepte într-o direcţie greşită. Contracţiile musculare îl împing, în acest moment, foarte repede spre esofag.
►Etapa esofagiană: odată ajuns în esofag, bolul alimentar este dirijat, în câteva secunde, înspre stomac, prin intermediul unei contracţii reflexe, care este coordonată de stratul muscular al peretelui esofagian. Cardia, zona musculară circulară care controlează închiderea părţii superioare a stomacului, se relaxează la momentul adecvat, pentru a lăsa alimentele să treacă în stomac. Refluxul gas-troesofagian corespunde unei regurgitări a conţinutului acid al stomacului în esofag. Cauzat de incontinenţa car-diei, el provoacă, în general, o senzaţie de arsură în stomac şi poate antrena o inflamaţie esofagiană (esofagita). Durerea apare, cel mai adesea, după mese.
Alimentele vor fi bine mestecate
Masticaţia este importantă şi trebuie să fie încurajată. Nu numai că ea permite mărirea stabilităţii dinţilor şi păstrarea capitalului dentar, dar ea joacă şi un rol important în problemele legate de obezitate, deoarece permite reducerea vitezei de alimentare, lăsând astfel timp senzaţiei de saţietate să se instaleze, având în vedere că aceasta apare la 15-20 de minute după ingestia de alimente. Lipsa senzaţiei de saţietate face ca obezii să aibă tendinţa de a continua să mănânce.
Secreţii
Masticaţia şi deglutiţia antrenează un anumit număr de reflexe secretorii.
► Saliva. Digestia bucală începe prin impregnarea bolului alimentar cu salivă, secretată de glandele parotide, de glandele submandibular şi de glandele sublinguale. Mucusul salivar joacă un rol mecanic (lubrifiere) şi antibacterian (începutul sterilizării). El permite, de asemenea, menţinerea unui pH neutru în gură, apărând smalţul dinţilor împotriva acidităţii din anumite alimente, în sfârşit, el conţine o enzi-mă digestivă – amiiaza salivară -care descompune amidonul.
Mucusul esofagian. La extremitatea esofagului, glandele cardiale produc mucină care, pe lângă rolul de lubrifiere a bolului alimentar, are şi rolul de a proteja mucoasa împotriva acidităţii sucului gastric.
Mâncăm sau vorbim
înghiţirea defectuoasă a bolului alimentar poate duce la sufocare. Acest lucru se întâmplă, în general, atunci când alimentele au fost prost mestecate, insuficient impregnate cu salivă sau în cazul unei coordonări nervoase incorecte legată de deschiderea -închiderea reflexă a căilor aeriene şi digestive. Vorbitul în timpul mâncatului determină contracţii suplimentare ale musculaturii faringiene, ceea ce poate cauza o eroare de direcţionare a alimentului înghiţit.
Un comentariu
Pings and Trackbacks