CARDIOPATIILE CONGENITALEUn comentariu

Publicat in:


>O inimă bolnavă din naştere
Termenul de cardiopatii conge­nitale grupează anomaliile ini­mii prezente la naştere şi care apar, cel mai adesea, încă din timpul vieţii fetale. Un număr mare dintre aceste patologii sunt benigne şi nu sunt nicio­dată descoperite. în schimb, unele dintre ele pot duce la deces si trebuie să fie tratate cu ajutorul medicamentelor sau alintervenţiilor chirurgicale.

Definiţie

O malformaţie cardiacă congeni­tală, adică prezentă la naştere, apare atunci când inima sau vase­le sanguine situate în apropiere, nu se dezvoltă normal înaintea naş­terii. Această patologie este mal­formaţia congenitală cea mai frec­ventă şi afectează aproximativ 1 % dintre nou-născuţi. Vestea bună este că medicina a progresat mult în ceea ce priveşte tratarea malfor­maţiilor congenitale cardiace: majoritatea bebeluşilor afectaţi devin adulţi sănătoşi, care se pot bucura din plin de viaţă.
Coarctatia de aortă

► Definiţie
Aceasta reprezintă îngustarea unei porţiuni a aortei (Aa, ascendentă, Ad, descendentă), ceea ce duce la redu­cerea aportului de sânge oxigenat în organism. Acest fapt obligă ventricu­lul stâng (VS) să pompeze sângele mai puternic. Acest fenomen cauzea­ză o circulaţie sanguină deficitară spre membrele inferioare ale corpului, pre­cum şi creşterea tensiunii arteriale.
► Tratament
Coarctatia de aortă poate fi tratată, în general, printr-o intervenţie chi­rurgicală care constă din înlăturarea regiunii îngustate. Uneori, este nece­sară verificarea, la vârstă adultă, a intervenţiei chirurgicale efectuate în copilărie.
De asemenea, este posibilă tratarea acestei patologii prin dilatarea cu aju­torul unui balon mic, adică prin inse­rarea şi umflarea unui dispozitiv în aortă, în vederea dilatării vasului. Un alt procedeu constă în inserarea defi­nitivă a unui dispozitiv care va menţine vasul deschis.
Persistenta conductului arterial
► Definiţie
în cazul anumitor bebeluşi, conduc­tul arterial, un vas sanguin tempo­rar, care face legătura dintre aortă şi trunchiul pulmonar, nu se închi­de, aşa cum ar fi normal, după naş­tere, în consecinţă, sângele din aortă se scurge în plămâni, într-o cantita­te prea mare, ceea ce duce la creşte­rea presiunii sanguine în trunchiul pulmonar şi la supraîncărcarea celor două cavităţi ventriculare. Gravitatea problemei depinde de dimensiunea deschiderii canalului arterial şi de prematuritatea copilului.
► Tratament
în cazurile care nu sunt complicate, închiderea conductului poate fi facili­tată de administrarea de medicamen­te, în cazurile mai grave, intervenţia chirurgicală este, uneori, necesară.
Malformaţia septală
► Definiţie
Malformaţia septală se prezintă ca un orificiu suplimentar în inimă, dato­rat existenţei unei deschideri a septu­lui care separă interiorul inimii în două părţi, stânga şi dreapta,
►în cazul comunicării interatria-le, foramenul oval (orificiul), care face legătura dintre cele două atrii ale fătului nu se închide după naşte­re, în mod normal, sângele ar tre­buie să treacă din atriul stâng (AS) în ventriculul stâng, pentru a fi pom­pat spre aortă şi pentru a circula în restul organismului însă în cazul exis­tenţei comunicării interatriale,sângele revine în atriul drept (AD), prin acest foramen.
►Comunicarea interventriculară este cauzată de existenţa unei căi de comu­nicare în septul interventricular: sân­gele oxigenat trece direct din ventricu­lul stâng în ventriculul drept, în loc să fie pompat în aortă, unde se amestecă cu sângele neoxigenat (ajuns aici prin vena cavă superioară şi inferioară, VCS şi VCI).
► Tratament
Malformaţiile septale se corectează prin tratament chirurgical.
Tetralogia Fallot
► Definiţie
Această cardiopatie grupează patru mal­formaţii congenitale, prezente în ace­laşi timp:
►comunicarea interventriculară.
► o malpoziţie a aortei – „calare pe septul interventricular”.
► stenoza valvei pulmonare.
► Hipertrofie ventriculară dreaptă. Toate acestea duc la diminuarea debitu­lui sanguin spre plămâni şi amestecarea sângelui arterial cu cel venos din cele două părţi ale inimii. Acest fenomen determină cianoza, adică învineţirea pie­lii bebeluşului, vizibilă, mai ales, pe patul unghiilor şi pe mucoase. Această colo­rare este provocată de un nivel ridicat de hemoglobine dezoxigenate în sânge. Acesta este motivul pentru care tetralogia Fallot este numită „boala albastră a nou-născuţilor” sau „boala bebeluşului albastru”.
► Tratament
Foarte impresionantă, datorită colorării bebeluşului şi a listei de anomalii pe care le presupune, tetralogia Fallot poate fi corectată relativ uşor, printr-o intervenţie chirurgicală.
Transpoziţia vaselor mari
► Definiţie
Poziţia arterei pulmonare şi cea a aor­tei sunt inversate. Mai mult, există o deschidere (fie o comunicare interventri­culară, fie interatrială) între partea dreap­tă şi cea stângă a inimii. Aorta comuni­că astfel cu ventriculul drept şi, în con­secinţă, o mare parte a sângelui care revine în inimă este repus în circulaţie, fără a mai trece mai întâi prin plămâni, în ceea ce priveşte artera pulmonară, ea comunică cu ventriculul stâng, ast­fel încât sângele care provine de la plă­mâni se întoarce direct în ea, fapt ce determină apariţia cianozei.
► Tratament
Transpoziţia marilor vase poate fi trata­tă prin intervenţie chirurgicală. Există şi alte malformaţii cardiace, cum ar fi boala Ebstein, sau aritmia, dar acestea nu sunt doar congenitale.

Simptome
Semnele clinice cele mai cunoscute ale unei malformaţii congenitale sunt:
► suflul cardiac.
►culoarea albăstruie a pielii, a bu­zelor şi a unghiilor.
► respiraţie accelerată.
► dispnee (respiraţie greoaie) per­manentă.
► dificultatea bebeluşului de a se alimenta: bebeluşii afectaţi de o malformaţie cardiacă congenita­lă sug cu dificultate, deoarece ei obosesc foarte repede din cauza efortului necesar.
► dificultatea bebeluşului dea lua în greutate, ca urmare a alimen­taţiei insuficiente.
► oboseală instalată imediat după efort şi după joacă, care poate fi detectată la copiii mici.

Detectare
O malformaţie cardiacă congenita­lă poate fi detectată în timpul sarci­nii, dar şi după naştere, sau chiar mai târziu, atunci când inima este mai solicitată de organism. Detectarea se poate face prin electrocardiogra­mă şi imagistică medicală: ecocar-diogramă sau radiografie toracică.

Stenoza
Este vorba despre obstrucţionarea, totală sau parţială, a circulaţiei san­guine. Ea poate apărea la nivelul valvulelor cardiace, al arterelor sau al venelor. Cele mai frecvente sunt:
► stenoza pulmonară: valvula pul­monară, care îi permite sângelui să circule dinspre ventriculul stâng înspre plămâni, este îngustată. Astfel, acesta trebuie să pompeze mai puter­nic decât în mod normal, ceea ce determină mărirea volumului său.

► stenoza aortică: valvula aortică, care controlează circulaţia sanguină între ventriculul stâng şi aortă, este îngustată, astfel încât pomparea sân­gelui spre organism este mai dificilă pentru inimă, provocând oboseală cardiacă.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

CARDIOPATIILE CONGENITALE

Un comentariu

  1. >Artera pulmonara pleaca din ventriculul drept

Lasă un răspuns