Imaginile ecografice pot fi folosite pentru examinarea anomaliilor apărute la nivelul sânilor la femei. Dezvoltarea tehnologiei a permis fabricarea unor aparate de ecografie cu înaltă frecvenţă, care uşurează diagnosticul.
Examinarea cu ultrasunete este folosită de rutină, ca parte a evaluării unei anomalii depistate la nivelul sânului, atunci când femeia este examinată într-o clinică de specialitate.
In cazul femeilor în vârstă de până la 35 de ani, care se prezintă cu o problemă la nivelul sânului, aceasta ar putea fi singura examinare paraclinică necesară. Ecografia este o investigaţie care, alături de mamografie şi examinarea clinică, reprezintă o metodă importantă de evaluare a anomaliilor palpabile şi care nu pot fi palpate, de la nivelul sânului.
EXAMINAREA SÂNULUI
Sânul este format din ţesuturi cu contrast scăzut, aşa încât modificările apărute sunt mai puţin evidente. Din această cauză este nevoie de aparate de înaltă frecvenţă, pentru examinarea sânului. Examinarea este uşor de făcut, cu pacienta corect poziţionată, astfel încât sânii să se întindă peste peretele toracic. Astfel se reduce grosimea ţesutului ce trebuie scanat. în această poziţie sânul are o grosime de aproximativ 3 cm, care se încadrează în zona de investigaţie a sondelor ecografice cu înaltă frecvenţă.
Ecografia sanului – LIMITĂRI
Folosirea ultrasunetelor pentru vizualizarea sânului are câteva limitări:
■ Nu poate distinge clar între tu mori le benigne şi cele maligne;
■ Regiunea subareolară este greu de vizualizat;
■ Poate rata leziuni mici, sub limita rezoluţiei
■ Lipsa contrastului din ţesutul înconjurător poate face ca anumite leziuni să nu fie vizibile;
■ Nu este potrivită ca metodă de screening, deoarece nu este foarte sensibilă.
Ecografia este o tehnică importantă în investigarea anomaliilor de la nivelul sânului. La femeile cu vârsta sub 35 de ani, poate fi singura metodă de investigaţie paraclinlcă necesară.
Deoarece ţesturile ce alcătuiesc sânul au un contrast relativ scăzut, este necesară folosirea de ecografe cu sonde de înaltă frecvenţă. Imaginea este transmisă pe monitorul unui computer.
Prin ecografia de înaltă frecvenţă pot fi vizualizate straturile de ţesut ce alcătuiesc sânul:
■ Pielea: o bandă dublă de pe suprafaţa sânului, cu grad mare de reflectare a ultrasunetelor.
■ Grăsimea: se vede sub formă de lobuli sau ca strat adipos subcutanat, care măsoarăîn mod normalaproximativ 3 mm în adâncime şi este închis la culoare, faţă de piele şi de ţesutul glandular de dedesubt.
■ Ligamentele Cooper: vizualizate ca structuri lineare cu traseu curbat, ce leagă ţesutul fibroglandular de piele şi de fascia muşchiului pectoral.
■ Parenchim (ţesut fibroglandular): se vedeîn interiorul ţesutului gras de la nivelul sânului, variind în funcţie de nivelul hormonilorfeminini din momentulexaminării.
■ Duetele (canalele): apărea structuri de hipodensitate ecografică, alungite, cu un diametru de 2-3 mm.
O imagine ecografică a sânului, obţinută cu o sondă de înaltă frecvenţă, arată diferitele straturi ale sânului. Ecografia ajută de diferenţierea dintre un chist benign şi o tumoare malignă de tip carcinom.
Modificări benigne
Ţesutul sânului reacţionează cel mai intens la estrogeni şi anume prin creşterea densităţii glandulare şi dilatarea duetelor. Creşterile ciclice ale.formaţiunilor benigne de la nivelul sânului sunt considerate normale şi sunt cuprinse în termenul de sindrom premenstrual.
Duetele de la nivelul sânului pot să se dilate şi că conţină secreţii. Pe o imagine înregistrată cu ajutorului ultrasunetelor duetele apar ca nişte structuri negre, de formă alungită.
Chisturile simple
Chisturile simple (unice sau multiple) sunt legate de activitatea hormonală şi sunt cauzate de blocarea unui duet, cu dilataţie consecutivă a lobulului sânului. Chisturile mai mici îşi modifică forma şi mărimea în timpul ciclului menstrual. Chisturile mai mari pot fi dureroase şi poate fi necesar drenajul lor.
Chisturile sânului apar pe ecografie ca formaţiuni rotunde, bine definite, cu un perete posterior luminos (deschis la culoare). Dacă formaţiunea evidenţiată ecografic are aceste caracteristici ea poate fi considerată benignă.
Fibroadenomul
Fibroadenoamele sunt cele mai frecvente tumori benigne de la nivelul sânului, apărute la femeile tinere. Pe ecografie ele apar ca fiind structuri hipoecogene sau mediu ecogene, cu structură în general uniformă, bine delimitate, cu contur uneori boselat.
Un fibroadenom, ilustrat aici, este tipic de formă ovală, cu dimensiuni sub 3 cm şi mai degrabă lăţit, decât dezvoltat pe înălţime. Are margini netede şi este, de obicei, circumscris.
Cancerul de sân
Prezenţa microcalcificărilor poate fi singurul semn al cancerului de sân, chiar şi în absenţa unei formaţiuni tumorale vizibile. O mamografie va evidenţia primele semne ale calcificărilor; ecografia va fi folosită ulterior pentru a preciza caracterul benign sau malign al tumorii. Dacă formaţiunea canceroasă cuprinde microcalcificări, acestea pot fi vizualizate în interiorul ei ca puncte fine sau sub formă de pete mici. Ele reprezintă calcificări în situ ale formaţiunii tumorale.
Ecografia Doppler
Ecografia Doppler este o metodă bună de a vizualiza vasele de sânge din jurul formaţiunii tumorale. Este importat de precizat dacă vasele de sânge se află în jurul tumorii (periferic) sau în interiorul ei. Canalele vasculare lărgite ar trebui evitate în momentul efectuării biopsiei.
Ecografia Doppler poate ajuta chirurgul să evite atingerea unui vas de sânge în timpul unei biopsii. Vasele de sânge pot fi vizualizate ca producând un semnal de culoare roşie/portocalie, în interiorul masei de ţesut scanat.
Biopsia ghidată a sânului
Pentru investigarea unui nodul se recoltează o probă de ţesut pentru a fi analizată. Cu ajutorul ultrasunetelor, biopsia formaţiunilor tumorale de la nivelul sânului este relativ simplu de făcut. Chiar şi formaţiunile superficiale şi cele situate în apropierea altor structuri importante pot fi examinate cu succes prin biopsie, datorită acestei tehnici.
Ecografia cu înaltă frecvenţă
Dezvoltarea recentă a tehnicii de ecografie include şi apariţia sondelor de înaltă frecvenţă şi ecografia Doppler.în prezent ecografele pentru examinarea sânului sunt special concepute pentru această investigaţie, cu sonde de mici dimensiuni, manuale, cu frecvenţe cuprinse între 7,5 şi 20 MHz.
Folosirea ecografiei de înaltă frecvenţă permite detectarea leziunilor de mici dimensiuni ce o precizie mai mare. Prin folosirea unei sonde de 10 sau 13 MHz, aceste leziuni de mici dimensiuni pot fi depistate cu uşurinţă. Aspectele anormale pot fi evidenţiate mai uşorşi cu certitudine mai mare. Aceste două imagini arată un nodul limfatic intramamar, vizualizata folosind atât frecvenţa joasă, cât si cea înaltă.
