Planificarea unei familii0 Comments

Decizia de a avea copii constituie una dintre cele mai importante decizii ale unui cuplu. Există numeroşi factori care influenţează momentul în care se hotărăşte întemeierea unei familii şi numărul de copii doriţi.

Cuplurile consideră de multe ori dorinţa de a deveni părinţi ca fiind o etapă foarte importantă în con­solidarea relaţiei lor. Fie în mod conştient, fie inconştient, mulţi oameni văd în copii un scop funda­mental al vieţii lor.

In condiţiile în care există mij­loace atât de eficiente de contracepţie, cuplurile au acum posibili­tatea să îşi planifice în mod rigu­ros momentele în care hotărăsc să îşi mărească familia. Ei pot alege când să se întâmple acest lucru, câţi copii să aibă şi intervalul de timp dintre ei. Cu toate acestea, de multe ori copiii nu sunt planificaţi în niciun fel.

DECIDEREA MOMENTULUI DE A AVEA COPII

Există o dorinţă naturală a oame­nilor de a avea copii, deşi aceasta poate varia de la o persoană la alta. Pentru cuplurile formate la tinereţe şi care vor să îşi înteme­ieze o familie, prima decizie seri­oasă pe care trebuie să o ia, con­stă în stabilirea momentului când vor face aceasta.

Ei pot lua deci­zia de a avea copii când sunt încă tineri şi sănătoşi, dar nu au sigu­ranţă financiară sau pot să aştepte până mai avansează în vârstă şi în carieră, dar probabil vor avea mai puţină energie.

Unele cupluri decid să aibă copii la vârste destul de tinere. Deşi nu sunt la fel de stabili din punct de vedere financiar ca părinţii mai în vârstă, aceste cupluri pot avea mai multă energie.

DECIDEREA NUMĂRULUI DE COPII DORIT

Odată adus pe lume primul copil, cuplurile trebuie să decidă dacă doresc mai mulţi copii. Dacă răspunsul este afirmativ, ei se pot decide apoi să îi aibă la intervale scurte sau mai spaţiat. Unul din motivele celei de-a doua alegeri, este că timpul scurs între naşteri asigură o perioadă de refacere după fiecare dintre acestea.

Unele cupluri au un singur copil. Ele pot considera că astfel îşi pot dedica mai mult timp acelui copil sau pot fi motive medicale care să împiedice o nouă sarcină, ca de exemplu depresia postnatală sau incapacitatea fizică de a avea mai mulţi copii, astfel încât să nu mai existe nicio altă opţiune.

FAMILIILE MARI

Alte cupluri cred, dimpotrivă, că dacă există un singur copil, acesta tinde să fie răsfăţat şi că a face parte dintr-o familie mare reprezintă o mai bună pregătire pentru viaţă. Fraţii mai mari pot contribui la maturizarea emoţională şi soci­ală a unui copil. Cu toate acestea, unele studii sugerează că în cazul copiilor proveniţi din familii mari, performanţa şcolară nu este la fel de bună.

Adeseori, sexul celui de-al doi­lea copil reprezintă factorul deci­siv al numărului final de copii pe care îl va avea un cuplu. Unele persoane îşi doresc o pereche fată – băiat, iar dacă vor continua să aibă copii de acelaşi sex, vor persevera până la naşterea unui copil de sex opus.
Mărimea familiei este influen­ţată şi de factorii culturali şi statusul socio-economic. Răspân­direa tot mai mare a tehnicilor de reproducere asistată, poate avea de asemenea un impact asupra numărului total de copii pe care îi va avea un cuplu.

Una dintre problemele implicate în deciderea momentului de a mai avea un copil, o constituie rivalitatea între fraţi. Astfel, ostilitatea poate fi mai intensă la copiii mai apropiaţi ca vârstă.

RIVALITĂŢILE ÎNTRE FRAŢI

Psihologii au observat că există anumite tipare ale rivalităţilor între fraţi. Acestea par să fie cu atât mai intense cu cât copiii sunt mai apropiaţi ca vârstă. Un frate sau o soră mai mare pot constitui modele de viaţă. Dar când există ostilitate între fraţi, cel mai mare poate deveni nu o referinţă pozi­tivă, ci una împotriva căreia să se exprime revolta celui mai mic.

TRANSFORMAREA ÎN PĂRINŢI

Venirea pe lume a copiilor schimbă prioritătile unui cuplu şi aduce cu sine noi responsabilităţi. Părin­ţii pot constata că trebuie să pună nevoile copiilor înaintea propriilor necesităti. Cand vor să iasă în oraş trebuie să găsească întâi o per­soană care să stea cu copilul. De asemenea, se pot simţi obosiţi de sarcina epuizantă de a avea grijă de copii şi stresaţi de noile presi­uni financiare apărute.

La începutul unei relaţii, multe dintre cupluri consideră că 5 deveni părinţi reprezintă mai degrabă o limitare a perspectivelor, decât extinderea lor. Multe dintre cuplurile tinere îşi doresc timp pentru a-şi explora relaţia şi pentru a se bucura de ea.

Dar de multe ori, hotărârea de a avea copii este o problemă de ale­gere a momentului. Ceea ce poate părea imposibil de conceput la un moment dat, poate deveni mult mai puţin ameninţător într-o altă etapă a vieţii.

MATERNITATEA

Sarcina reprezintă o stare biolo­gică naturală, dar are de aseme-nea şi nişte limite naturale, repre­zentate de menarhă (apariţia menstruaţiei) şi menopauză. Posibili­tatea de a evita aducerea pe lume a copiilor la oricare dintre aceste două extreme, reduce riscurile legate de sănătatea mamei şi copi­lului. Femeile care au ajuns la vâr­sta de 35 de ani sau au depăşit-o, devin conştiente de mersul ceasu­lui lor biologic şi de faptul că tim­pul se scurge cu repeziciune.

Pentru femeile care au o carieră profesională, deciderea momentu­lui de a avea un copil poate fi şi mai dificilă. Multe dintre ele descoperă că nu există un „moment potrivit” pentru întemeierea unei familii. Unele consideră că a face o pauză într-un moment crucial al carie­rei lor, le poate compromite defini­tiv şansele de a depăşi un anumit nivel profesionalîn domeniul ales.

Toate acestea pot, însă, să duca la conflicte cu partenerii lor, care îşi doresc copii şi nu înţeleg moti­vele de amânare impuse de soţiile lor.

Ca urmare, se poate ajunge la un compromis care să avantajeze mai mult pe unul dintre parteneri.

Găsirea momentului potrivit pentru întemeierea unei familii poate fi foarte dificil pentru femeile care au o carieră.

DECIZIA DE A NU AVEA COPII

Printre motivele luării deciziei de a nu avea copii se numără frica de responsabilitate, copilăria neferi­cită şi teama de a nu fi un părinte bun. Unele persoane preferă să se dedice carierei profesionale cu aceeaşi dăruire cu care ar creşte un copil.

PREGĂTIREA PENTRU O SARCINĂ

Planificarea aducerii pe lume a unui copil sănătos ar trebui să înceapă cu mai multe luni înainte de momentul propriu-zis al concepţiei, în general, femeilor li se recomandă:

■ Renunţarea la fumat şi la con­sumul drogurilor recreaţionale;
■ Reducerea consumului de alcool;
■ Inceperea administrării supli­mentelor de acid folie pentru împiedicarea apariţiei defecte­lor de tub neural, ca de pildă spina bifida;
■ Să verifice dacă au fost vacci­nate împotriva rubeolei (pojărelului), pentru a evita contractarea acesteia în timpul sarcinii;
■ Renunţarea la pilulele contra­ceptive cu câteva luni înainte de momentul în care îşi doresc să rămână însărcinate.

SARCINA

Pentru optimizarea şanselor de con­cepţie, se recomandă ca partenerii să aibă contact sexual în zile alter­native, de-a lungul perioadei de fer­tilitate maximă a fiecărui ciclu men­strual. Aceasta începe cu circa opt zile înainte de momentul presupus al ovulaţiei şi continuă până în ziua imediat următoare acesteia.

A fi părinte înseamnă un plus de responsabilitate şi planificare. De exemplu, pentru a putea ieşi seara în oraş, trebuie găsită mai întâi o persoană care să stea cu copilul.

Author: Corpul Uman
Google