> Glaucomul este o boala grava care poate duce la orbire. Caracterizat printr-o crestere a presiunii in interiorul ochiului, consecinta acestuia o reprezinta scaderea acuitatii vizuale. El poate fi cronic, cu evolutie lenta sau acut.
Evolutie
Ochiul are doua cavitati: o cavitate anterioara care contine lichid numit umoare apoasa si o cavitate posterioara care contine umoare vitroasa.
Cavitatatea anterioara este impartita de catre iris in doua camere. Umoarea apoasa, produsa in permanenta, este drenata prin intermediul unor canale ale caror orificii sunt situate in unghiul irido-cornean format de iris si de cornee. In cazul unei anomalii – iris situat prea aproape de cornee – umoarea apoasa nu mai poate fi evacuata prin canalel de drenare. Astfel se declanseaza glaucomul.
Descriere
Aceasta afectiune oculara se prezinta sub doua forme diferite:
Glaucom acut
(sau cu unghi inchis)
Rar intalnit, acesta este cauzat de cresterea rapida a presiunii ochiului ca urmare a blocajului brusc al circulatiei umorii apoase prin iris, care se blocheaza aproape de cornee. El se manifesta prin dureri puternice de cap si senzatii de greata. Ochiul este rosu, corneea opaca, avand o culoare glauca (de unde si originea cuvantului), pupila este dilatata, globul ocular dur, iar acuitatea vizuala scade brusc. Este necesara tratarea urgenta a acestui tip de glaucom.
Glaucomul cronic
(sau un unghi deschis)
Aceasta este forma cea mai fregventa a acestei boli. Acest tip de glaucom este cu atat mai grav, cu cat evolutia sa este mai lenta si insidioasa. Cauza sa este reprezentata de calitatea slaba a filtrului de evacuare a umorii apoase, care ramane blocata putin cate putin, determinand cresterea presiunii intraoculare. Apar apoi leziuni ireversibile ale nervului optic. Campul vizual se alterneaza, scaderea vederii este definitiva. Numai un tratament adecvat poate opri evolutia bolii.
Depistarea
In Romania, sunt tratate in fiecare an aproximativ 150 000 de persoane care sufera de glaucom si se estimeaza ca exista inca pe atatea persoane care sufera de aceasta afectiune si care nu se trateaza. Aceasta reprezinta prima cauza de orbire in tarile industrializate, avand in vedere ca aceasta boala deosebit de periculoasa poate trece neobservata o perioada lunga de timp: cele mai multe cazuri ea nu se manifesta prin durere si nu provoaca o jena notabila, cel putin in primii ani. Se recomanda, deci, monitorizarea de care un oftalmolog, in special dupa varsta de 45 ani. Depistarea se face prin masurarea tensiunii oculare si prin examinarea campului vizual.
Masurarea tensiunii oculare
Tensiunea oculara, care nu trebuie sa fie confundata cu tensiunea arteriala, corespunde presiunii prezente in interiorul camerei anterioare a ochiului. Ea depinde de cavitatea de umoare apoasa. Vorbim de glaucom atunci cand aceasta cavitate este prea mare. Tensiunea oculara ,,normala” trebuuie sa fie mai mica de 21 mm de Hg.
Examinarea campului vizual
Campul vizual corespunde ariei care poate fi cuprinsa de privire atunci cand ochiul este imobil. Examinarea sa permite descoperirea regiunilor campului vizual care nu sunt bine vazute sau care nu sunt vazute deloc. Cel mai adesea, primele anomalii debuteaza in zona periderica nazala.
Tratamentele
Scopul acestora este acela de a conserva vederea ramasa, leziunile prezente fiind deja ireversibile in momentul depistarii. Obiectul este oprirea degradarii nervului optic.
Tratarea glaucomului acut
In primul rand, este necesara scaderea presiunii intraoculare cat mai repede posibil. Dupa trecerea crizei, irisul este sectionat cu ajutorul laserului – iridotomie – pentru a permite umorii apoase sa se scurga. Celalalt ochi va fi operat preventiv, avand in vedere ca aceasta anomalie este bilaterala. Acest tratament are avantajul de a suprima definitiv riscul reaparitit glaucomului. Mai mult, daca interventia are loc destul de devreme, vederea poate fi pastrata.
Ingrijirea medicala a glaucomului cronic
Scopul acesteia este acela de a determina scaderea presiunii intraoculare. Dar, nici vindecarea, nici ameliorarea vederii nu mai sunt posibile. Tratamentul este, in esenta, medicamentos (colire sau comprimate). El ajuta la diminuarea producerii de lichid sau primite ameliorarea vitezei de drenare. In cazul unui esec (ineficacitatea tratamentelor sau existenta unor efecte secundare grave), se recurge la chirurgie, in vederea drenarii lichidului intraocular.
