Simptomele Cancerului colorectal
Cancerul colorectal (cancerul de colon sau rect) reprezintă cea mai frecventă formă de cancer digestiv în România. Prognosticul este favorabil dacă diagnosticul este stabilit din timp, dar adeseori boala este asimptomatică în acest stadiu, astfel că multe dintre cazuri nu sunt diagnosticate decât când cancerul s-a răspândit în alte regiuni ale organismului (metastazare).
Printre simptomele şi semnele de cancer colorectal (cancer de colon), care pot avea legătură cu boala primară sau pot constitui efectele ei secundare, se numără:
- Modificarea tranzitului intestinal, ca de exemplu diaree sau constipaţie;
- Senzaţia de defecaţie incompletă;
- Senzaţia continuă sau repetată de scaun (tenesme), chiar dacă se elimină numai mici cantităţi de materii fecale (sau de sânge, sau mucus);
- Sângerarea rectală – fie sânge proaspăt, fieînchis la culoare;
- Dureri la nivelul abdomenului inferior;
- Anemie feriprivă (prin deficit de fier) – cauzată de sângerarea tumorală;
- Scăderea în greutate, lipsa poftei de mâncare şi fatigabilitate (senzaţie de oboseală).
Circa 25 la sută dintre cazurile de cancer colorectal (cancer de colon) se caracterizează prin colici severe, durere sau sângerare rectală şi se prezintă în regim de urgenţă.
Cine este afectat de cancerul colorectal?
In fiecare an, peste 750.000 de cazuri de cancer colorectal (cancer de colon) sunt diagnosticate în întreaga lume. La noi în ţară, incidenţa cancerului colorectal s-a dublat în decursul ultimului deceniu, fiind de aproximativ 10 la 100.000 de locuitori.
Majoritatea cazurilor de cancer colorectal aparîn ţările dezvoltate. în Europa şi America de Nord, cancerul colorectal reprezintă cea mai frecventă cauză de deces prin cancer la nefumători.
■ Persoanele în vârstă de 60 de ani sau peste, sunt cele mai expuse
■ Cancerul de colon afectează ambele sexe în mod egal, dar cancerul rectal este mai des întâlnit la bărbaţi.
In Marea Britanie de exemplu, riscul unei persoane de a face cancer colorectal (cancer de colon) într-un anumit moment al vieţii sale este de 1 la 25, iar în SUA de 1 la 17, dar existenţa unui istoric familial pentru acest tip de cancer, poate dubla riscul.
In stadiile timpurii, cancerul colorectal (cancer de colon) este adeseori asimptomatic. Boala poate fi depistată în cursul examinărilor regulate de screening.
Diagnosticul cancerului colorectal (cancer de colon)
In absenţa tratamentului, cancerul colorectal (cancer de colon) ajunge să se extindă prin pereţii intestinali şi să invadeze organele din vecinătate, ca de exemplu vezica urinară şi prostata.
Celulele canceroase se răspândesc de asemenea prin ganglionii limfatici şi prin circulaţia sanguină, pentru a forma tumori secundare (metastaze), în special la nivelul ficatului şi al plămânilor.
Printre investigaţiile uzuale in cazuri de cancer colorectal se numără:
Tuşeul rectal – poate depista 75 la sută din tumorile rectale;
Sigmoidoscopia – sigmoidoscope permite vizualizarea rectului şi a porţiunii inferioare a colonului (colonul sigmoid);
■ Colonoscopia – colonul şi rectul sunt vizualizate cu ajutorul unui instrument pe bază de fibre optice sau cameră video. Procedeul permite recoltarea unor fragmente de ţesut, precum şi îndepărtarea polipilor, fără să mai fie necesară efectuarea unei operaţii abdominale clasice;
■ Clisma cu bariu – sulfatul de bariu radio-opac este administrat intrarectal. Pentru a obţine o imagine mai clară, se poate efectua o clismă cu dublu contrast, prin insuflare de aer;
■ Ecografia şi/sau tomografia computerizată (TC);
Analizele de sânge destinate evaluării anemiei şi a funcţiei hepatice.
Cancerul colorectal (cancer de colon) poate fi diagnosticat cu ajutorul unei radiografii cu substanţă de contrast (tranzit baritat). Deoarece bariul nu permite trecerea razelor X, această procedură permite depistarea anomaliilor prezente la nivelul Intestinului.
Cauze cancer colorectal (cancer de colon)
Printre factorii de risc pentru cancerul colorectal, se numără:
■ Alimentaţia -în condiţiile unei alimentaţii bogate în grăsimi animale şi sărace în fibre, conţinutul intestinal stagnează, iar substanţele implicate în apariţia cancerului (carcinogene) rămân în contact cu peretele abdominal;
■ Factorii genetici – un istoric familial de cancer colorectal dublează sau chiar triplează riscul. Cancerul poate rezulta şi prin moştenirea unei afecţiuni ereditare denumite polipoză adenomatoasă familială;
■ Bolile inflamatorii intestinale (colita ulcerativă şi boala Crohn) – colita extensivă cu o durată mai mare de 10 ani, creşte riscul de cancer de colon;
■ Stilul de viaţă – se crede că excesul ponderal, consumul ridicat de alcool şi lipsa activităţii fizice pot contribui la creşterea riscului de apariţie a bolii.
Originea tumorii in cancerul colorectal
Majoritatea cancerelor colorectale (cancere de colon) se dezvoltă de la nivelul unortumori benigne sau polipi care iau naştere din mucoasa intestinală glandulară. Modificările maligne de la acest nivel se pot dezvolta pe o durată de 5-10 ani.
La nivelul tumorii apar o serie de modificări genetice, ca de pildă mutaţiile survenite la niveluloncogenelor (genele care reglează unele procese, ca de pildă diviziunea celulară) şi a genelor supresoare tumorale de pe anumiţi cromozomi.
Tratament cancer colorectal (cancer de colon)
Tratamentul de cancer colorectal depinde de gradul de diseminare al cancerului: Tratamentul chirurgical. Majoritatea pacienţilor sunt trataţi chirurgical, în speranţa vindecării bolii, dacă aceasta este localizată la nivelul peretelui intestinal, sau a ameliorării simptomatologiei în cazurile avansate.
Adeseori este necesar să se îndepărteze porţiunea din intestin care conţine tumora. De obicei, capetele intestinale se pot reuni ulterior, dar când cancerul este localizat la nivelul porţiunii inferioare a rectului, acest lucru poate deveni imposibil. In acest caz poate fi necesară efectuarea unei colostomii (practicarea unei deschideri la nivelul peretelui abdominal, prin care se evacuează conţinutul intestinal).
Chimioterapia cancerului de colon
Chimioterapia este tot mai mult utilizată pentru prevenirea recurenţelor şi pentru îmbunătăţirea duratei de supravieţuire după operaţie in cazurile de cancer colorectal. Combinaţia 5-fluorouracil (5-FU) cu acid folinic 7, este deja bine cunoscută din punct de vedere terapeutic, dar acest domeniu se află în permanentă schimbare.
Metastazele hepatice
Dacă tumora a metastazat numai în ficat, este posibilă îndepărtarea pe cale chirurgicală a uneia sau mai multe metastaze. In cazul unor metastaze inoperabile, se poate implanta o pompă de chimioterapie continuă.
Terapia genică – cancerul colorectal
Se încearcă mai multe căi de abordare, dar există o serie de dificultăţi practice: de exemplu, înlocuirea unei singure gene nu ar aduce beneficii prea mari, iar persoanele cu risc crescut ar avea nevoie de tratament timp de mai multe decade.
Imunoterapia – cancerul colorectal
Imunoterapia cu anticorpi mono-clonali poate creşte durata de supravieţuire când este utilizată în combinaţie cu tratamentul chirurgical. Medicamentele respective sunt injectate pe cale intravenoasă şi distrug celulele canceroase.
Chimioterapia este utilizată pentru tratarea pacienţilor cu cancer colorectal în stadii avansate.
Supravieţuirea este legată în mod direct de gradul de extindere al bolii la momentul efectuării operaţiei.
In general, 40 la sută din pacienţii cu cancer colorectal supravieţuiesc timp de cinci ani de la momentul diagnosticării; cifra se ridică la 70 la sută la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale pentru tumori localizate. Sub trei la sută din pacienţii cu metastaze la distanţă vor supravieţui în următorii cinci ani.
In cursul unei rezecţii intestinale pentru cancer de colon, se poate efectua o colostomie. Capătul intestinului este adus la suprafaţa abdomenului, unde se aplică o pungă de colectare a materiilor fecale.
Incidenţa cancerului de colon (cancerului colorectal)
Datele statistice arată că:
■ Cancerul colorectal este al treilea tip de cancer ca frecvenţă atât la bărbaţi, cât şi la femei, reprezentând 13% din totalul cazurilor de cancer.
■ In Europa, în fiecare an sunt diagnosticaţi aproape 190.000 de pacienţi cu cancer colorectal.
■ Cancerul de colon este de 2,5 ori mai frecvent decât cancerul rectal.
■ Tumorile colonului apar cu o frecvenţă uşor mai mare la femei decât ~î la bărbaţi,în timp ce carcinoamele renale sunt mai des întâlnite la bărbaţi decât la femei.
■ Riscul dezvoltării tumorilor colo-rectale creşte după vârsta de 40 de ani, cu un vârf în jurul vârstei de 60-65 de ani.
Incidenţa cancerului colorectal este mai mare în ţările industrializate.
Screeningul in cazul cancerului de colon (cancerul colorectal)
Testele de depistare a sângelui în scaun (hemoragii oculte în materiile fecale) – depistarea sângerărilor înainte de a deveni vizibile cu ochiul liber; poate să dea însă rezultate fals pozitive sau să nu detecteze tumorile care sângerează intermitent;
Colonoscopia regulată – la pacienţii cu risc crescut de cancer colorectal; reduce numărul de decese cauzate de cancer;
Testele ADN din scaun – detectarea cu ajutorul tehnicilor moderne a ADN-ului anormal din celulele canceroase prezente în materiile fecale;
Testele genetice-în viitor, testele genetice vor identifica persoanele cu risc, astfel încât acestea să poată fi supuse testelor de screening.
Prevenirea cancerului de colon (colorectal)
Printre măsurile profilactice se numără:
■ Screeningul regulat pentru grupele cu risc crescut;
■ Indepărtarea polipilor înainte de transformarea lor malignă (canceroasă);
■ Alimentaţia cu conţinut scăzut de grăsimi, bogată în fibre;
■ Terapia de substituţie hormonală ITSH) – scade incidenţa cancerului colorectal la femei;
■ Antiinflamatoarele nesteroidiene – scad numărul de polipi în caz de polipoză adenomatoasă familială şi micşorează numărul deceselor cauzate de cancerul colorectal.
Se consideră că o alimentaţie cu conţinut scăzut de grăsimi, bogată în fibre, este de natură să protejeze împotriva cancerului colorectal. Disciplina alimentară este esenţială la persoanele care aparţin grupelor de risc.
