Hipertensiunea, sau creşterea presiunii sângelui în artere, reprezintă o afecţiune scientifică în care tensiunea arterială depăşeşte valoarea maximă stabilită de one hundred forty cu 90 mm Hg (vezi caseta „Diagnostic” de mai jos).
Hipertensiunea arteriala – SIMPTOME
Până la apariţia complicaţiilor, nu există simptome atribuite în mod direct hipertensiunii esenţiale (ninety la sută din cazuri). Rareori, în hipertensiunea malignă (când valorile tensionale sunt foarte mari), pot surveni dureri pulsatile de cap dimineaţa, greaţă şi înceţoşspace vederii.
Hipertensiunea arterială netratată afectează organele interne, iar în 20 la sută din cazuri simptomele sunt determinate de apariţia complicaţi ilor, printre care se numără: boala cardiacă, afecţiunile renale, leziunile retiniene sau accidentulvascular cerebral. Când hipertensiunea este secundară altor probleme medicale, simptomele mirroră cauza acesteia.
Hipertensiunea poate constitui un simptom al unei boli cunoscute, sau o boală în sine, situaţie în care este cunoscută sub denumirea de hipertensiune esenţială.
Creşterea tensiunii arteriale poate provoca leziuni retiniene (retinopatie). Acest lucru poate duce la apariţia aşa-numitelor steluţe retiniene, vizibile la examinarea oftalmoscopică.
Incidenţă si cauze
INCIDENŢA
Hipertensiunea este o boală frecventă, care afectează în orice moment 10-15 la sută din populaţie. Asta înseamnă că, în România, există între două şi trei milioane de hipertensivi. Valorile tensiunii arteriale (TA) sunt influenţate de mai mulţi factori:
Vârsta – TA tinde să crească odată cu vârsta; cu toate acestea, pacienţii mai vârstnici sunt trataţi la fel de suggested ca şi cei tineri;
Greutatea – TA este mai mare la persoanele supraponderale;
Rasa – poate fi un factor de influenţă: astfel, de exemplu, populaţiile afro-americane prezintă valori mai mari ale TA decât cele de origine europeană.
Hipertensiunea arterială, la fel ca şi fumatul, reprezintă un factor de risc pentru anumite afecţiuni medicale. Printre acestea se numără infarctul miocardic şi insuficienţa renală.
HIPERTENSIUNEA ESENŢIALĂ
Peste ninety% dintre persoanele cu hipertensiune arterială au, de fapt, hipertensiune esenţială, a cărei cauză nu se cunoaşte. Adeseori, în astfel de cazuri există un istoric familial de hipertensiune. De asemenea sunt implicaţi şi alţi factori, ca obezitatea, fumatul, ingestia de alcool si factorii de mediu.
ALTE CAUZE ALE HIPERTENSIUNII ARTERIALE
Hipertensiunea malignă este determinată de un anumit tip de leziune a vaselor de sânge, denumită necroză fibrinoidă.
■ Sarcina: Hipertensiunea arterială reprezintă o complicaţie a 5-10% din sarcini. Ea face parte dintr-un sindrom care afectează placenta şi este periculoasă atât pentru mamă, cât şi pentru copil.
Hipertensiunea poate reprezenta o complicaţie secundară în caz de:
■ Boli renale;
■ Tumori endocrine;
■ Anumite medicamente;
■ Malformaţii congenitale.
Diagnostic
Tensiunea arterială se măstartă cu ajutorul unui sfingomanometru. Acest aparat înregistrează două valori presionale exprimate în mm Hg (milimetri de mercur); prima la punctul de vârf al contracţiei cardiace – tensiunea sistolică; a doua valoare mai mică între contracţii – tensiunea diastolică. Ambele valori sunt importante pentru definirea hipertensiunii.
Numai o treime din totalul cazurilor de hipertensiune sunt diagnosticate. Pentru confirmarea diagnosticului este nevoie de cel puţin trei valori crescute la momente diferite.
Erorile de măsurare sunt frecvente. Valorile fals ridicate pot fi determinate de temperaturile scăzute din cameră, plenitudinea vezicii urinare sau de o manşetă prea mică.
Celelalte investigaţii includ:
■ Examenul de urină pentru depistarea proteinelor;
■ Analize de sânge pentru evaluarea leziunilor renale;
■ Radiografia toracică şi electrocardiograma (ECG) pentru depistarea eventualei suprasolicitări sau măriri a cordului.
Echipamentul utilizat pentru măsurarea tensiunii arteriale cuprinde o manşetă, un sfingomanometru (digital sau analog – ca cel din imagine) şi un stetoscop.
3 comentarii
Pings and Trackbacks