Indispensabile omului cavernelor pentru a reactiona in fata animalelor de prada care il amenintau, reactiile psihologice induse de stres pot, la homo sapiens din secolul XXI, sa provoace, pe termen lung, efecte devastatoare.
Definitie
”Stres” este un cuvant care provine din fizica si care desemneaza tensiunea aplicata unui material. In secolul XX, acest cuvant a fost aplicat oamenilor, determinand confuzii, in masura in care el exprima, in acelasi timp, o situatie la care a fost supusa o persoana, dar si efectele psihologice provocate de acesta situatie.
Situatiile de stres
Stresul desemneaza o stare de alerta provocata de o situatie data si care obliga o persoana sa initieze procese de adaptare. Astfel, pe scara stresului, realizata de doi cercetatori americani, casatoris, eveniment priori fericit, este notata ca fiind mai stresanta decat o concediere. Tensiunea determinata de o situatie de stres depinde, de fapt, de modul in care aceasta este privita.
Sa luam de exemplu un blocaj de circulatia: fenomenul in sine este neutru. Totusi, pentru o persoaan care are o intalnire importanta, care nu vede nici o iesire si care se framanta din cauza intarzierii. situatia va fi una foarte stresanta.
In schimb, o alta persoana, in aceeasi situatie, va telefona, calma, pentru a isi anunta intarziere, va profita de acest moment pentru a asculta radioul si va fi, in final, cu siguranta mai putin stresata. Metodele de gestionare a stresului ne invata sa ne modificam reactia cognitiva in prezenta agentilor generatori de stres.
Mecanismul
Atunci cand o situatia este considerata stresanta, in organism sunt initiate doua mecanisme.
La nivel neurovegetativ
Sistemul simpatic se alerteaza: o doza mare de adrenalina si de noradrenalina este secretata de medulosupranenala (parte interna a glandei suprarenale). Aceste catecolamine (neurotransmitatori) circula in tot corpul, via ganglionii simpatici, si declanseaza reactii de adaptare la situatia de criza:
– accelerarea ritmului cardiac,
– cresterea ritmului respirator si a presiunii arteriale,
– dilatarea bronhiilor,
– accelerarea descompunerii lipidelor si a zaharurilor in vederea asigurarii energiei necesare organelor,
– dilatarea pupilelor.
Pe plan hormonal
In cazul in care situatia se prelungeste, hipocampul (unde situatia ste evaluata comparativ cu situatiile traite deja) transmite un mesaj hipotalamusului. Acesta elibereaza CFR (Corticotropin Release Factor – factor de eliberare a corticotopinei) care alerteaza hipofiza si ordoneaza secretarea de ACTH (corticotrofina) in circulatia sanguina. Acest hormon declanseaza in cortiscosuprarenala (partea anterioara a glandei suprarenale) producerea de glucocorticoid si, in special de cortizol, care va determina:
– vasodilatatia,
– descompunerea grasimilor,
-scaderea consumului de zahar de catre tesuturi,
-scaderea functiei de imunitate
Revenirea la normal
Aceasta se produce in sens invers, prin parcurgerea aceluiasi traseu, cortizolul revenind la creier si in vederea initierii procesului de calmare.
Totusi, daca situatia se prelungeste prea mult timp, sau are loc in mod repetat, organismul poate fi suprasolicitat. De fapt, majoritatea mecanismelor de reactie (cresterea tensiunii, scaderea imunitatii) sunt periculoase pe termen lung.
Pe de alta parte, s-a demonstrat faptul ca prea mult cortizol poate distruge neuronii hipocampului, care gestioneaza in special memoria. In sfarsit, stresul acumulat determina simtome pe plan psihic, cum ar fi: iritabilitatea, pierderea increderii in sine, angoare, si poate, pe termin lung, sa duca la depresii.
5 comentarii
Pings and Trackbacks