Tratamentul medicamentos psihiatrie. Adesea, acesta trebuie continuat şi după dispariţia simptomelor, pentru a se evita recidiva.
ANTIDEPRESIVELE
Acestea acţionează asupra stării psihice şi activităţii reduse care rezultă din starea depresivă. Primele antidepresive, descoperite în 1957, aparţin celor două mari familii pe care le constituie antidepresivele triciclice şi IMAO. Alte medicamente, de factură mai recentă, acţionează asupra serotoninei, substanţa care are rol de neurotransmiţător (cu alte cuvinte, care participă la transmiterea influxului nervos către neuroni).
Antidepresivele au efecte benefice asupra depresiei, dar sunt eficiente şi în tratarea altor probleme: tulburări anxioase, crize de angoasă, atacuri de panică, tulburări obsesiv-compulsive, anumite stări de delir, anumite tulburări isterice.
Anumite medicamente din această categorie pot, de asemenea, calma durerile reumatice sau neurologice. Efectele antidepresivelor nu apar decât după câteva săptămâni de tratament şi ele sunt sunt prescrise în mod frecvent timp de câteva luni de la dispariţia simptomelor.
ANXIOLITICELE Şl HIPNOTICELE
Acestea se constituie în principal în grupuri de benzodiazepine (în jur de 25), incluzând substanţe anxiolitice, care acţionează asupra anxietăţii, şi substanţe hipnotice, care au efect asupra somnului. Diferenţa dintre cele două tipuri de medicamente rezidă în durata lor de acţiune: anxioliticele au efect pe termen lung, în timp ce hipnoticele (sau somniferele) au o durată de acţiune scurtă, pentru a nu a mai exista efecte la trezire.
Dintre celelalte medicamente utilizate, barbituricele au fost abandonate din cauza efectelor lor nedorite – în principal, riscul de dependenţă atunci când sunt administrate pentru o perioadă lungă de timp.
NEUROLEPTICELE
Primul neuroleptic a fost descoperit în 1952. Acţiunea acestor medicamente asupra psihozelor (sau a anumitor simptome psihotice) a contribuit în mare parte la decizia de a închide azilurile — una dintre cele mai importante evoluţii a psihiatriei moderne.
Familia neurolepticelor include medicamente diverse, fiecare fiind prescris în funcţie de acţiunea sa asupra comportamentului: unele dintre ele sunt eficiente contra delirului, a halucinaţiilor şi a agitaţiei, în timp ce altele au un efect calmant.
MEDICAMENTELE CARE REGLEAZĂ DISPOZIŢIA
Cel mai cunoscut dintre acestea este litiul, a cărui utilizare în mod curent, începând cu anii 1960, a transformat evoluţia anumitor boli maniaco-depresive. Administrate pe cale orală, sărurile de litiu previn recidiva în bolile maniaco-depresive, aşa cum o fac şi alte medicamente, care au în plus şi un rol antiepileptic.
