Diabetul este o maladie care îl obligă pe copil, apoi pe viitorul adult, să urmeze toată viaţa un tratament pentru a evita complicaţiile.
Diabetul este adeseori ereditar: în jur de 6% din copiii care au un părinte diabetic riscă să moştenească boala. Dar şi alţi factori, precum o infecţie virală a pancreasului, pot fi la originea maladiei.
CAUZE
Diabetul la copil, cu forma cea mai obişnuită, diabetul zaharat, se manifestă când concentraţia de glucoză depăşeşte 1,40 g la litrul de sânge: este ceea ce se numeşte hiperglicemie. Tulburarea este legată de o proastă funcţionare a pancreasului care nu mai produce insulina. Acest hormon are un rol foarte important pentru organism, de vreme ce el îi permite glucozei, sursă de energie, să intre în celule.
Fără insulină, zahărul, sau glucoza, se acumulează în sânge. După o anumită cantitate (după un anume prag), el nu mai este reabsorbit în totalitate de rinichi şi se regăseşte în urină, unde, în mod normal, nu ar trebui să existe.
Supravegherea diabetului. Copilul este învăţat să aibă grijă de sine: el îşi face singur injecţiile cu insulina şi ştie să-şi controleze concentraţia de glucoză din sânge.
AUTONOMIA COPILULUI DIABETIC
Tratamentul şi supravegherea zilnică a diabetului sunt deosebit de solicitante nervos. Copilul sau adolescentul este obligat să-şi controleze glicemia, să-şi injecteze în fiecare zi insulina şi să urmeze un regim alimentar strict. El va trebui să-şi asume aceste constrângeri toată viaţa, fără a fi posibil, cel puţin pentru moment, să spere într- o vindecare definitivă.
Intr-o asemenea situaţie, este important să existe o bună cooperare între copil, familia sa şi corpul medical. Numai ajutorul, ascultarea şi încrederea pot favoriza înseninarea vieţii şi independenţa existenţei tânărului diabetic.
