Infecţiile urinare îi afectează şi pe copii. Ele trebuie tratate rapid, pentru ca arsurile din timpul urinării să dispară şi riscul infecţiei care ar putea să afecteze integritatea rinichilor să fie redus la minimum.
La copil, infecţiile urinare sunt de două tipuri. Primul este o sursă de dureri în partea de jos a spatelui şi jenează funcţionarea rinichiului: pielonefrita acută. Al doilea provoacă dureri atunci când copilul urinează, dar nu ameninţă, practic, niciodată integritatea funcţiilor renale: cistita acută. Foarte frecvente, ambele infecţii sunt, în general, benigne dacă sunt detectate rapid.
CAUZE
Pielonefrita acută (inflamarea rinichilor) este de cele mai multe ori provocată de un microb, dar poate fi favorizată şi de o anomalie congenitală a sistenmlui urinar. Cistita acută (inflamarea vezicii) este adeseori legată de o maladie care jenează evacuarea urinei.
ANALIZA CITOBACTERIOLOGICĂ A URINEI (UROCULTURA)
Practicată sub microscop, analiza stabileşte numărul de germeni şi de globule albe şi roşii pe mililitru de urină.
O altă cauză a infecţiilor urinare este de natură mecanică: copilul în vârstă de 2 sau 3 ani „se ţine“ şi nu se duce la toaletă sau întârzie la maximum respectivul moment. Această atitudine provoacă o umflare a vezicii şi o proastă coordonare a muşchilor (sfinctere) care controlează curgerea urinei.
SIMPTOME INFECTII URINARE
Copilul cu pielonefrită acută elimină adeseori o urină tulbure şi are arsuri la urinare. Copilul cu cistită acută se duce deseori la toaletă, dar nu elimină decât câteva picături de urină tulbure care semnalează prezenţa puroiului. Este ştiut că sfecla şi anumite medicamente pot colora urina în roşu şi că, în aceste situaţii, nu este vorba de infecţie urinară.
TRATAMENT INFECTII URINARE
Indiferent dacă este vorba despre pielonefrită sau de cistită acută, medicul trebuie să exploreze căile urinare pentru a afla cauzele infecţiei. O primă ecografie permite verificarea bunei funcţionări a rinichilor şi îndeosebi absenţa calculilor (corp dur şi pietros). Alte examene radiologice, precum cel al vezicii (cistografie) sau al aparatului urinar (urografie intravenoasă), permit depistarea unei eventuale malformaţii. Aceste examene pot indica o anomalie, de exemplu reurcarea urinei între vezică şi rinichi (reflux vezico-ureteral).
In funcţie de un asemenea bilanţ, efectuat la spital, sunt alese diferite tratamente. Uneori va fi necesară o intervenţie chirurgicală pentru a corecta o strâmtorare a căilor urinare (stenoză) sau o proastă implantare a ureterului (canal de trecere a urinei de la rinichi la vezică).
