Canalele renale au sarcina de a resorbi substanţele indispensabile pentru corp diluate în urina primară.
Canalele renale au mai întâi un parcurs şerpuit, apoi descendent, ascendent şi din nou descendent. Datorită caracteristicilor morfologice diferite, fiecare dintre segmente (canalul principal, de transfer, median şi tubul colector) preiau funcţii diferite în cadrul procesului de resorbţie.
In segmentul principal sunt resorbite cea mai mare parte a sărurilor şi apa, fiind apoi restituite sângelui. în partea mediană, resorbţia apei este reluată. In tubul colector are loc resorbţia elec- troliţilor. Astfel se încheie procesul de concentrare a urinei şi ia naştere proc sul final. In 24 de ore sunt produşi circa 1,5 litri de urină ce trebuie eliminată din corp. Cantitatea de urină fluctuează în funcţie de anumiţi factori externi, spre exemplu cantitatea de lichide băut şi efortul fizic.
Ureterele
Ureterele sunt două tuburi lungi de circa 25 cm şi cu un diametru de 5 mm. Acestea transportă urina din bazinet în vezica urinară. Ele încep în bazinetul rinichilor (pelvis renalis), trec prin peretele abdominal, se intersectează cu vasele sanguine (vasa sanguinea) ale bazinului şi penetrează la final peretele vezicii urinare (vesica urinari a), vărsându-se în aceasta.
Ureterele sunt formate din trei straturi. In interior sunt acoperite cu o mucoasă (tunica mucosa), peste care se găseşte un perete de muşchi netezi (tunica tnuscularis). Mucoasa conferă ureterelor elasticitate, iar muşchii transportă urina prin mişcări peristaltice, ce se realizează cu o frecvenţă de circa 1-4 ori pe minut.
In exteriorul lor se găseşte un înveliş format din ţesut conjunctiv (tunica ad- ventitia), străbătut de vase sanguine şi nervi. Acesta leagă fiecare dintre uretere de mediul lor înconjurător şi le permite, în acelaşi timp, o anumită mobilitate.
Vezica urinară
Urina eliminată de rinichi se acumulează în vezica urinară. Volumul acesteia este de circa 500 ml, capacitatea maximă fiind extrem de diferită de la om la om, în funcţie de exerciţiul individual. După ce vezica se umple cu mai mult de 200 ml de lichid, apare senzaţia de urinare. în stare plină, ea are forma unei sfere, când este goală, arată ca un sac gol. Vezica are patru segmente:
- vârful sau apexul vezicii urinare (legat de buric prin cordonul ombilical)
- corpul vezicii urinare, alcătuit din cea mai mare parte a pereţilor vezicii
- baza vezicii urinare (fundul vezicii urinare)
- colul vezicii urinare, din care porneşte uretra
Apexul vezicii urinare, precum şi partea laterală şi posterioară a corpului acesteia, sunt acoperite de peritoneu. Golirea vezicii este comandată, în principal, prin sfincterul uretral. Paralizia acestuia are ca urmare incontinenta urinară.
