Memoria si batranetea0 Comments

Publicat in:
Etichete: amnezia, batranetea, memoria

La persoanele în vârstă, amnezia şi cauzele ei pun probleme deosebite. Numeroase studii au demonstrat că, înaintând în vârstă, ne păstrăm întreaga memorie, dar timpul în care memorăm ceva devine mai lung (avem nevoie de exerciţii repetate pentru a reuşi „să stocăm informaţia11). Totuşi, multe per­soane în vârstă se plâng că îşi pierd memoria; această amnezie, dificil de clasificat, poate să ascundă o altă afecţiune (mai ales o boală degenerativă, ca boala Alzheimer), să fie legată de contextul social şi psihologic al pacientului, de un anumit factor genetic ori să con­stituie unul dintre primele semne ale demenţei senile.

DIAGNOSTICUL

In cadrul unei consultaţii solici­tate pentru tulburări de memorie, medicul poartă o conversaţie cu pacientul şi îl supune la diferite teste, pentru a detecta care tip de memorie este afectat şi pe urmă, în funcţie de caz, ce fel de boală se află la originea amne­ziei.

Memoria pe termen lung este greu de evaluat, din cauza perioadei mari de timp pe care se întinde, care impune şi apelul la anturajul bolnavului, pentru a verifica spusele pacientului. Pentru a-şi da seama dacă este afectată memoria pe termen lung, medicul îl pune pe pacient să-i vorbească despre boala lui, despre viaţa lui familială şi profesională. In caz că are tulburări, pacientul tinde să se repete, să confunde datele şi să fie incoerent. Poves­tirea lui e mediocră, plină de repetiţii sau, dimpotrivă, anormal de înflorită şi „îmbunătăţită” cu fabulaţii. Medicul îl întreabă şi de evenimentele din trecut: cultu­rale, istorice, sportive etc.

Pentru a i se evalua memoria recentă, pacientului i se testează capacităţile de a învăţa şi de a-şi aminti evenimentele recente, indiferent de natura lor (ima­gini, fraze), precum şi simţul la care apelează memoria (auz, văz, miros). Pentru a realiza acest lucru i se dau teste prin care i se evaluează capacitatea de a învăţa un şir de cuvinte fără legătură între ele sau de a memora ima­gini. Dacă medicul suspectează că o demenţă (slăbirea ansamblu­lui de funcţii intelectuale, cau­zată de o leziune a celulelor din creier) stă la originea pierderii de memorie, el va supune pacientul la un test numit Mini Mental State (MMS).

Acest test permite explorarea capacităţilor de ori­entare a pacientului în timp şi spaţiu, precum şi a capacităţilor de memorare pe termen scurt; pe lângă acestea, mai cuprinde şi o probă de calcul mintal, scrierea de mână a unei fraze, copierea unui desen. Nu este vorba decât de un test

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Memoria si batranetea

Lasă un răspuns