La persoanele în vârstă, amnezia şi cauzele ei pun probleme deosebite. Numeroase studii au demonstrat că, înaintând în vârstă, ne păstrăm întreaga memorie, dar timpul în care memorăm ceva devine mai lung (avem nevoie de exerciţii repetate pentru a reuşi „să stocăm informaţia11). Totuşi, multe persoane în vârstă se plâng că îşi pierd memoria; această amnezie, dificil de clasificat, poate să ascundă o altă afecţiune (mai ales o boală degenerativă, ca boala Alzheimer), să fie legată de contextul social şi psihologic al pacientului, de un anumit factor genetic ori să constituie unul dintre primele semne ale demenţei senile.
DIAGNOSTICUL
In cadrul unei consultaţii solicitate pentru tulburări de memorie, medicul poartă o conversaţie cu pacientul şi îl supune la diferite teste, pentru a detecta care tip de memorie este afectat şi pe urmă, în funcţie de caz, ce fel de boală se află la originea amneziei.
Memoria pe termen lung este greu de evaluat, din cauza perioadei mari de timp pe care se întinde, care impune şi apelul la anturajul bolnavului, pentru a verifica spusele pacientului. Pentru a-şi da seama dacă este afectată memoria pe termen lung, medicul îl pune pe pacient să-i vorbească despre boala lui, despre viaţa lui familială şi profesională. In caz că are tulburări, pacientul tinde să se repete, să confunde datele şi să fie incoerent. Povestirea lui e mediocră, plină de repetiţii sau, dimpotrivă, anormal de înflorită şi „îmbunătăţită” cu fabulaţii. Medicul îl întreabă şi de evenimentele din trecut: culturale, istorice, sportive etc.
Pentru a i se evalua memoria recentă, pacientului i se testează capacităţile de a învăţa şi de a-şi aminti evenimentele recente, indiferent de natura lor (imagini, fraze), precum şi simţul la care apelează memoria (auz, văz, miros). Pentru a realiza acest lucru i se dau teste prin care i se evaluează capacitatea de a învăţa un şir de cuvinte fără legătură între ele sau de a memora imagini. Dacă medicul suspectează că o demenţă (slăbirea ansamblului de funcţii intelectuale, cauzată de o leziune a celulelor din creier) stă la originea pierderii de memorie, el va supune pacientul la un test numit Mini Mental State (MMS).
Acest test permite explorarea capacităţilor de orientare a pacientului în timp şi spaţiu, precum şi a capacităţilor de memorare pe termen scurt; pe lângă acestea, mai cuprinde şi o probă de calcul mintal, scrierea de mână a unei fraze, copierea unui desen. Nu este vorba decât de un test
