Psihoza
Psihoza
Psihoza este o tulburare mintala caracterizata printr-o dezorganizare a personalitatii, pierderea simtului realului si transformarea in delir a experientei traite.
Persoanele cu o astfel de tulburare pot avea halucinatii, credinte iluzorii de durata sau idei delirante (paranoia sau grandomania), schimbari in structura de personalitate si manifestari de gandire dezorganizata. Halucinatiile sunt adesea acompaniate de non-intelegerea comportamentului propriu, dificultati in interactiunea sociala si dificultati in executarea activitatilor cotidiene. Un episod psihotic este adesea descris ca implicand o „pierdere a contactului cu realitatea”.
Psihoza si Ideile delirante
Ideile delirante sunt idei in dezacord evident cu realitatea, dar in a caror realitate bolnavul crede, impenetrabil la argumentele logicii formale si care-i modifica conceptia despre lume, comportamentul si trairile. Tipuri de idei delirante pot fi cele: de persecutie, de grandoare, de relatie (ideea ca esti inrudit cu o persoana extrem de importanta), de negatie (ca parti din propriul corp, sau intregul corp, nu mai exista), de vinovatie, etc. Ideile delirante pot fi plauzibile sau bizare, neinteligibile. Pot fi sistematizate intr-o intreaga poveste, sau disparate, izolate, dezorganizate.
Psihoza si halucinatiile
Halucinatiile sunt perceptii senzoriale care au loc in absenta stimulilor (lucruri pe care persoana psihotica le percepe, desi acestea nu exista). Pot sa afecteze oricare dintre simturi, de la auz la simtul tactil.
Ideile delirante si halucinatiile apar, prin definitie, pe un fond de claritate a constiintei, adica persoana afectata este perfect treaza, nu viseaza, nu se afla intr-o stare precomatoasa sau toxica, si isi aminteste foarte bine ce i se intâmpla. Elementele psihotice duc cu gândul la schizofrenie si la alte psihoze cronice, insa ele pot aparea si in alte tulburari psihice.
Psihoza si tulburarile de gandire
Tulburarile de gândire se caracterizeaza prin modificarea personalitatii si pierderea contactului cu realitate si sunt clasificate in functie de efectele pe care le au asupra vorbirii si a scrisului. Persoanele afectate pot arata presiune in dialog (vorbire neincetata si rapida), pierdere sau nefinalizare a ideilor.
Psihoza poate fi o caracteristica a mai multor boli, adesea atunci când creierul sau sistemul nervos este afectat direct.
Tratamentul psihozei
Tratamentul psihozei depinde adeseori de asocierea cu diagnoza care se crede ca e prezenta (cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolara). Totusi, tratamentul specific psihozei este de obicei un tratament medicamentos (neuroleptice, litiu) si uneori spitalizarea.
Psihoterapiile individuale sau colective ale caror modalitati sunt foarte variate, pot avea efecte foarte bune in tratarea bolnavilor. De indata ce pacientul admite ca ideile sale delirante sunt patologice, se poate intrevedea vindecarea sau, cel putin, o ameliorare in viitorul apropiat. Concursul familiei este intotdeauna de dorit in masura in care dezvoltarea unei psihoze (mai ales la adolescent) este adesea rezultanta unui conflict intern al grupului familial. Anturajul trebuie sa se straduiasca sa nu para inspaimantat si sa nu judece bolnavul. Este vorba, mai intai de toate, sa-l faci pe bolnav sa inteleaga ca suferinta lui este simtita de cei din jur, dovedind ca se stie cum sa se respecte convingerile sale delirante fara a adera, la ele si fara a le contrazice cu brutalitate.
Astazi, cei mai multi bolnavi psihotici pot duce o viata profesionala si familiala satisfacatoare, chiar daca vindecarea necesita inca timp si perseverenta.
