Defectele cristalinului şi ale retinei pot să apară ca rezultat al îmbolnăvirilor, al unor anomalii structurale sau al unor leziuni traumatice ale ochiului. Există un număr de astfel de defecte, ce pot pune în pericol vederea, dacă nu sunt diagnosticate şi tratate la timp.
Strabismul apare atunci când imaginea concentrată a unui obiect se formează pe macula (zona în care imaginile sunt văzute în detaliu) din partea posterioară a unui ochi, dar nu şi a celuilalt.
Strabismul poate fi:
■ Neparalitic – unghiul deviaţiei este constant, indiferent de locul unde priveşte ochiul;
■ Paralitic – unghiul deviaţiei variază în funcţie de direcţia în care se îndreaptă privirea.
STRABISMUL NEPARALITIC
Strabismul neparalitic are, deseori, caracter familial şi se poate asocia cu viciile de refracţie. Există trei tipuri de strabism neparalitic:
■ Strabismul convergent (esotropism) – acesta tinde să apară la vârste tinere. Există o legătură strânsă cu hipermetropia, datorită reflexului dintre convergenţă şi mecanismele de concentrare (acomodare) necesare atunci când privim obiectele de aproape.
La baza lui pot sta afecţiuni precum albinismul. Dacă nistagmusul prezintă şi elemente de mişcare în sus şi în jos, acestea pot fi un indicator al unei boli neurologice, fiind necesare investigaţii suplimentare, cum ar fi IRM.
Strabismul convergent, prezentat în imagine, este cunoscut şi sub denumirea de esotropie. Strabismele determină tulburări persistente de vedere, dar ele pot fi corectate, frecvent prin purtarea de ochelari speciali sau prin intervenţii chirurgicale.
Tratamentul constă în prescrierea de ochelari şi control oftalmologie periodic.
■ Strabismul divergent (exotropia) – este mai puţin frecvent şi deseori apare la vârste mai mari. El se poate asocia cu miopia.
■ Strabismul alternativ – acesta apare atunci când pacientul poate fixa un obiect cu ambii ochi, prin folosirea lor alternativă.
STRABISMUL PARALITIC
Strabismul paralitic este asociat, de obicei, cu anomaliile sistemului nervos central şi apare cel mai frecvent la persoanele în vârstă. Cauzele includ afecţiunile aterosclerotice, accidentele vasculare cerebrale şi diabetul.
■ Ambliopia – dacă unuldintre ochi nu „învaţă” să vadă la vârste fragede, atunci este probabil ca ambliopia să se agraveze (ochiul leneş). Acoperirea ochiului ce vede bine obligă pacientul să folosească ochiul leneş, care în timp va „învăţa” să vadă şi se va produce oîmbunătăţire a acuităţii vizuale la ochiul respectiv.
De ajutor poate fi şi chirurgia, care poate alinia ochiul, atât în cazul unui strabism convergent, cât şi divergent.
■ Nistagmusul – mişcări oscilatorii involuntare ale globilor oculari, dintr-o parte în alta, ce pot duce la instalarea ambliopiei. Cauzele sunt fie legate de ochiul în sine, fie de controlul echilibrului. Uneori nistagmusul este moştenit.
Un comentariu
Pings and Trackbacks