Osul coxal0 Comments

Publicat in:
Etichete: coloana vertebrală, oase, osul coxal, osul coxal corpul uman, osul coxal imagini

Osul coxal – Cele două oase coxale fuzionează în partea anterioară şi se unesc cu sacrul în partea posterioară. Fiecare dintre ele este format din trei oase – ilion, ischion şi pubis.
Cele două oase coxale constituie cea mai mare parte a bazinului, unindu-se între ele în partea din faţă şi cu sacrul în partea posterioară.

STRUCTURĂ

Osul coxal este mare şi puter­nic, deoarece îndeplineşte rolul de transmitere a forţelor între coloana vertebrală şi membrele inferioare. La fel ca majoritatea oaselor, pre­zintă zone rugoase sau denivelate, pe care se inserează muşchii şi liga­mentele.

Osul coxal este format din trei oase separate: ilion, ischion şi pubis. La copii, aceste oase sunt unite doar prin nişte cartilaje. La pubertate însă, ele fuzionează pentru a forma câte un os unic de fiecare parte – osul coxal.

CARACTERISTICI

Marginea superioară a osului coxal este formată de creasta iliacă lăţită. Mai jos, de-a lungul osului coxal, se găseşte tuberozitatea ischiatică, o proeminenţă a ischionului.

Gaura obturatoare se află dede­subtul şi uşor în faţa acetabulului, acesta din urmă articulându-se cu capul femurului (osul coapsei).

In această vedere laterală a osului coxal se observă cu uşurinţă oasele sale constituente: ilion, ischion şi pubis. Aceste trei oase fuzionează in perioada pubertăţii.

Canalul Pelvin Feminin

In timpul naşterii, fătul coboară prin canalul pelvin, angajându-se prin strâm­toarea superioară şi ieşind prin strâm­toarea inferioară. De aceea, dimensi­unile canalul pelvin la femei au impor­tanţă vitală.

FORMA TRIUNGHIULARĂ

Canalul pelvin are o formă aproape tri­unghiulară pe secţiune, cu peretele anterior (de înălţime mică) format de simfiza pubiană. Peretele posterior este mult mai înalt, fiind format de sacru şi de coccis.

Diametrul antero-posterior al strâmtorii superioare este de circa 11 cm, fiind cunoscut şi sub denumirea de conjugata vera. Datorită formei sale ovale, diametrul transversal (dintre marginile laterale) al acestei strâmtori, este puţin mai mare.

MODIFICĂRILE DIN CURSUL NAŞTERII

In mod normal, strâmtoarea inferioară este un pic mai mare decât cea superi­oară, mai ales la sfârşitul perioadei de sarcină, când ligamentele de susţinere ale oaselor bazinului se pot destinde sub influenţa factorilor hormonali.

Totodată, articulaţia dintre sacru şi coccis devine mai laxă, permiţând bas­cularea în spate a coccisului. prin care se facilitează trecerea fătului în timpul naşterii.

Canalul pelvin este delimitat în faţă de simfiza pubiană şl de sacru şi coccis în partea posterioară. în timpul naşterii, coccisul basculează în spate, pentru a facilita trecerea fătului.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Osul coxal

Lasă un răspuns