>OSTEOCLAZIE
Procesul de remodelare osoasă care are loc în cursul proceselor de creştere şi vindecare; această funcţie este îndeplinită de osteo-claşti.
OSTEOCONDRITĂ
afecţiune în care osul moare din cauza reducerii irigării lui cu sânge. Tulburarea poate să apară, de exemplu, în cazul bolii Kohler, care afectează copiii cu vârstă cuprinsă între trei şi cinci ani şi se manifestă prin afectarea osului navicular, de la nivelul articulaţiei gleznei.
Osul se aplatizează în stadiul iniţial, apoi se poate fragmenta.
OSTEOCONDRITĂ DISECANTĂ
afecţiune în care o mică porţiune de os şi cartilajul ce o acoperă se separă de suprafaţa articulară, de obicei acest lucru petrecându-se la nivelul articulaţiei genunchiului. Rezultă durere la nivelul articulaţiei, inflamaţie şi limitarea mişcărilor.
OSTEOCONDROM
tumoră osoasă, declanşată din celulele formatoare de cartilaj; se găsesc de obicei în apropierea capătului unui os lung. Aceste tumori pot deveni maligne, aşa că, dacă se descoperă, se înlătură.
OSTEODISTROFIE
Orice boală osoasă rezultată în urma unei tulburări metabolice.
OSTEOFIT
Prelungiri sau pinteni Iciocuri) osoşi, asemănători de regulă cu nişte spini. Ei apar la nivelul zonelor de degenerare cartilaginoasă din apropierea articulaţiilor mari, precum şi la nivelul articulaţiilor interverte-brale. Osteofitele vizibile pe radiografie atestă prezenţa osteoartritei (reumatism degenerativ).
