>Infecţia HIV creşte în mod semnificativ riscul de apariţie a tuberculozei, iar aceasta tinde să accelereze evoluţia bolii HIV. în ansamblu, una din trei persoane cu SIDA va muri de tuberculoză. Unii pacienţi HIV pozitiv nou depistaţi vor necesita un test cutanat la tuberculină, prin care să se evalueze gradul de imunitate. Dacă testul este pozitiv in absenţa semnelor de tuberculoză activă, se recomandă administrarea profilactică de antibiotice, printre care şi izoniazidă.
Printre simptomele de tuberculoză activă se numără febra, transpiraţiile nocturne, scăderea în greutate şi oboseala. în cazul unei infecţii pulmonare va fi prezentă şi tuşea persistentă, uneori cu eliminarea unei spute sanguinolente. Diagnosticul este confirmat prin examinarea la microscop şi efectuarea de culturi din fluidele relevante ale organismului, de obicei din spută. Tuberculoza pulmonară necomplicată necesită tratament timp de şase luni, cu patru medicamente în primele două luni şi cu două medicamente în următoarele patru.
în caz de tuberculoză extrapul-monară sau rezistenţă la medicamente suspicionată sau confirmată, se apelează la scheme de tratament mai complicate şi mai de lungă durată. Este esenţial ca pacienţii să ia medicamentele în mod corect, pentru a preveni astfel recidivele sau dezvoltarea unei forme de tuberculoză rezistentă la tratament. La unele persoane poate fi nevoie de supravegherea tratamentului. Unele medicamente antiretrovirale reacţionează cu medicamentele antitu-berculoase.
Aceste microorganisme înrudite cu cele care produc tuberculoza, ca de exemplu Mycobacterium avium-intracettutare (MAI), se găsesc în mediu şi afectează de regulă pacienţii cu imunodeficienţă marcată. Pacienţii cu un număr de celule CD4 mai mic de 50 celule/microl. necesită administrarea profilactică de antibiotice. Simptomele de infecţie sunt adeseori nespecifice şi includ febră, transpiraţii, scădere în greutate şi mărirea ganglionilor limfatici. Diagnosticul poate fi confirmat prin hemocultură.
Tratamentul implică două sau mai multe antibiotice luate pe parcursul întregii vieţi. Cu toate acestea, este posibil ca acest tratament de întreţinere să fie întrerupt la pacienţii la care se constată refacerea susţinută a sistemului imun datorită terapiei antiretrovirale.
Pacienţii cu imunodeficienţă sunt mai susceptibili la infecţiile cu micobacterii. Acestea pot produce mărirea ganglionilor limfatici, ca de exemplu a celor de la nivelul gâtului (cervicali).
Sarcomul Kaposi
Inainte de apariţia SIDA, sarcomul Kaposi, o tumoră a vaselor de sânge, evolua de obicei ca o leziune cutanată cu dezvoltare lentă. La pacienţii HlV-pozitivi cu
Imunodeficienţă severă, sarcomul Kaposi se poate comporta ca o formă agresivă de cancer, ce implică organe ca plămânul, ficatul, intestinul şi pielea. La ora actuală se presupune că această tumoră este cauzată de virusul herpetic uman 8 (VHU8), descoperit relativ de curând, deşi infecţia HIV creste riscul de dezvoltare
a sarcomului Kaposi. Unele studii sugerează că dezvoltarea sarcomului Kaposi poate să nu fie neapărat un indicator de înrăutăţire a prognosticului, ducând unii specialişti la ipoteza includerii sale printre bolile definitorii pentru SIDA.
Cel mai obişnuit aspect al tumorii este cel al unor leziuni de culoare rozaliu-violacee, care pot fi turtite, reliefate sau nodulare. Sarco-mul Kaposi poate afecta şi organele interne şi poate fi diagnosticat pe baza aspectului său, sau printr-un examen bioptic.
Apariţia tratamentelor antiretrovirale a dus la scăderea semnificativă a incidenţei sarcomului Kaposi. Mai mult, tumora poate regresa prin iniţierea terapiei antiretrovirale. Celelalte tipuri de tratamente includ radioterapia şi chimioterapia.
Sarcomul Kaposi este o tumoră care se dezvolta la nivelul vaselor de sânge din piele. De obicei este o formă de cancer cu dezvoltare lentă, care însă poate deveni agresiv la persoanele infectate cu HIV.
Cancerul Cervical Invaziv
Femeile infectate cu HIV, mai ales cele imunodeficiente, prezintă un I risc crescut de apariţie a leziunilor cervicale premaligne (displazie) şi cancer cervical. Cancerul cervical este de obicei asimptomatic până în stadii avansate, când prognosticul este prost. Astfel, depistarea precoce şi tratamentul acestor leziuni premaligne, reprezintă principalul obiectiv al îngriji-1 rii pacientelor.
Toate femeile nou depistate ca fiind HlV-pozitive trebuie să efectueze un examen ginecologic şi un frotiu cervical, care se va repeta după şase luni. Dacă ambele frotiuri sunt negative, pacienta va reveni pentru efectuarea frotiului o dată pe an.
Femeile cu istoric de displazie trebuie să efectueze o colposco-pie la fiecare şase luni. în funcţie de gradul dispiaziei, leziunile sunt fie monitorizate cu ajutorul colposcopies, fie supuse tratamentului cu laser.
Această imagine colposcopică evidenţiază existenţa unor leziuni cervicale precanceroase. Celulele anormale prezintă un rise crescut de transformare malignă.
