In cazuri rare, copiii se nasc cu organe sexuale imprecis diferenţiate. Aceste cazuri trebuie abordate cu mare grijă, deoarece sexul unui copil este extrem de important în formarea identităţii personale.
Diferenţierea sexuală reprezintă un proces prin care un embrion parcurge o serie de modificări fizice care au ca rezultat dezvoltarea organelor genitale interne masculine sau feminine şi a caracteristicilor sexuale externe. In mod obişnuit, acest proces este unul direct, nemijlocit, dar ocazional, poate suferi unele tulburări, în urma cărora se poate naşte un copil ale cărui organe genitale externe sunt incomplet diferenţiate.
Termenul medical atribuit unui organism care are atât caractere masculine, cât şi feminine, este de hermafrodit. Această situaţie se întâlneşte în mod normal la unele specii animale. In medicina umană, se utilizează mai frecvent termenii de intersexualitate, ambiguitate sexuală sau o tulburare a diferenţierii sexuale.
Sexul unui copil are o mare semnificaţie culturală şi socială. Copiilor li se atribuie de la vârste fragede rolurile specifice sexului căruia îi aparţin, iar acest lucru continuă de-a lungul întregii vieţi.
Numele de hermafrodit provine din mitologia greacă: Hermafrodit, fiul lui Hermes şi al Afroditei, a fost unit într-un singur trup cu o femeie nimfă.
Din punct de vedere medical, termenul este încă utilizat pentru diferenţierea a două tipuri diferite de stări de intersexualitate:
Hermafroditismul adevărat
Fătul dezvoltă atât organe reproducătoare masculine, cât şi feminine, în mod egal. Un astfel de individ prezintă un testicul şi un ovar sau, în unele cazuri o gonadă mixtă, formată atât din ţesut ovarian, cât şi testicular, denumită ovotestis. Hermafroditismul adevărat este foarte rar.
In literatura de specialitate au fost raportate numai în jur de 400 de cazuri. Aceşti pacienţi prezintă variaţii foarte mari în ceea ce priveşte configuraţia lor internă şi externă. Cu toate acestea, majoritatea nou-născuţilor hermafrodiţi par de sex masculin.
Pseudohermafroditismul
Organele sexuale interne sunt fie de tip masculin, fie feminin, dar organe genitale externe sunt ambigue.
Stările de Intersexualitate reprezintă un spectru larg de variaţii ale caracteristicilor sexuale interne şi externe. Majoritatea bebeluşilor cu tulburări de sexualitate, au aspect masculin la naştere.
Inainte de împlinirea vârstei de şapte săptămâni, toţi embrionii prezintă ceea ce se numeşte o gonadă (organ sexual) nediferenţiată. Cromozomul Y al embrionului masculin produce un antigen, denumit antigen SRY. Acesta reprezintă o genă care determină transformarea gonadei nediferenţiate în testicul.
In absenţa cromozomului Y, organul sexual se transformă în ovar, iar embrionul devine unul de sex feminin. La sfârşitul vieţii embrionare şi după naştere, modificările sexuale depind de o serie de enzime care reglează secreţia hormonală. Eventualele probleme legate de cromozomi, gene sau sistemele enzimatice, pot afecta în mod negativ procesele de diferenţiere sexuală. Acest lucru poate duce la apariţia stării de intersexualitate la copil.
Sexul fătului este nedeterminat până la vârsta de şapte săptămâni. Cromozomul Y masculin determină dezvoltarea organelor sexuale masculine.
Un comentariu
Pings and Trackbacks