Rezonanta magnetica nucleara – RMN-ul – sau imageria prin rezonanta magnetica (IRM) studiaza cu o mare precizie si produce imagini ale numeroaselor organe si tesuturi ale organismului, fara a emite radiatii. Progres tehnic recent al imagisticii medicale, ea permite identificarea leziunilor care nu sunt vizibile la examenele medicale clasice, cum ar fi radiografia, ecografia, tomografia computerizata.
Principiul RML-ului
RMN-ul utilizeaza un camp magnetic puternic si unde care fac sa vibreze atomii de hidrogen continuti in celulele tesuturilor studiate – fenomen numit rezonanta. Atunci cand un pacient este amplasat in campul magnetic, antenele conectate la masa de examinare emit unde radio care stimuleaza, pentru o perioada foarte scurta de timp, nucleele de hidrogen. Dupa oprirea stimularii, atomii de hidrogen restituie energia produsa sub forma de semnal, analizat si transformat in imagine, de sistemul informatic.
RMN – Avantaje majore
O imagine precisa a organismului
RMN-ul permite obtinerea unei imagini de buna calitate, in planuri multiple, in doua sau trei dimensiuni.
Aproape toate partile corpului pot fi distinse: organele toracelui (inima, plamanii, bronhiile, pleura etc.); organele digestive (ficatul, splina, pancreasul, caile biliare, intestinul, colonul, rectul etc.); organele genito-urinare (rinichii, ovarele, uterul, prostata, sanul etc.); coloana vertebrala si maduva spinarii.
RMN-ul furnizeaza informatii cu privire la anatomie: dimensiunea si volumul organelor, punerea in evidenta a tumorilor, dimensiunea lor si, eventual, natura lor (canceroasa sau benigna).
RMN-ul permite detectarea malformatiilor, a inflamatiilor, a hematoamelor in formare.
RMN-ul este deosebit de util pentru studiul tesuturilor moi, al tendoanelor, al ligamentelor, al muschilor – care nu pot fi observati complet cu ajutorul imagisticii obisnuite. Astfel, este posibila stabilirea cauzei unei dureri la nivelul unei articulatii. Aceasta este una dintre cele mai bune metode de examinare in vederea diagnosticarii traumatismelor legate de preacticarea unui sport.
Principalele informatii obtinute
– hemoragii, senilizare, tumori (creier);
– scleroza in placi (maduva spinarii);
– hernia de disc, patologia infectioasa (coloana vertebrala);
– probleme diverse la nivelul articulatiilor (umeri, coate, pumni, solduri, genunchi, glezne).
– tulburari arteriale (arterele cerebrale, cervicale etc.). RMN-ul furnizeaza informatii pretioase in cazul problemelor cardiace si vasculare.
Este, de asemenea, posibila imbunatatirea depistarii unor patologii, cum ar fi tumorile, prin injectarea intravenoasa a unui produs de contrast: Gadolinium.
Un alt avantaj major il reprezinta inocuitatea acestei tehnici care utilizeaza un principiu fizic neinvaziv, care nu produce radiocavitate; in radiologia, care nu produce radioactivitatea; in radiologia clasica, sunt utilizate razele X si razele gama, care sunt radioactive. In cazul RMN-ului nu exista nici un risc de iradiere.
Contraindicatii si precautii de utilizare
In masura in care RMN-ul utilizeaza un camp magnetic puternic, nici un obiect metalic sau feromagnetic nu trebuie sa patrunda in sala de examinare (cum ar fi: ceasuri, bijuterii, placi osease, implanturi, corpuri straine metalice intraoculare, etc.). Anumite persoane sunt incompatibile cu efectuarea unui RMN, si este deci necesar sa ne asiguram de acest lucru.
Persoanele care au stimulatoare cardiace, valve cardiace metalice, pompe cu insulina, nu pot beneficia de aceasta tehnica (puterea magnetului ar putea determina dereglarea, si chiar oprirea stimulatorului cardiac).
Nervozitatea. A sta nemiscat – cea mai mica miscare poate cauza o imagine de proasta calitate – si inchis intr-un cilindru pe toata perioada examinarii – intre treizeci si cinzeci de minute -, suportand un zgomot puternic, poate fi dificil pentru unii pacienti. Se propune introducerea unor casti la care sa se poata asculta muzica, dar chiar si asa, anumite persoane nu pot face fata unei astfel de incercari.
De asemenea, claustrofobia reprezinta un factor de limitare, deoarece persoana trebuie sa stea intinsa intr-un tunel stramt. In prezent, exista aparate care nu sunt inchise, fiind astfel mai putin ”sufocante”.
Nu in ultimul rand, obezitatea poate limita accesul in tunelul foarte stramt.
