Bronşita cronică – Simptome si Tratament5 comentarii

Publicat in:


Bronsita cronica – Simptome

Bronşita cronică este o boală caracterizată printr-o tuse per­sistentă cu expectoraţie (produc­tivă), denumită şi „tuse tabagică”, care se asociază cu o altă entitate clinică, denumită boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Tusea este agravată adeseori de expune­rea la aer rece, modificările bruşte de temperatură, praful şi fumul de ţigară.

Pentru a îndeplini criteriile medicale oficiale de bronşită cro­nică, tusea specifică trebuie să fie prezentă cel puţin trei luni pe an, pentru mai mult de un an.

Bronsita cronica – TRĂSĂTURI CLINICE

In afară de tuse, persoanele cu bronşită cronică pot dezvolta:

■ Dispnee în stadiile iniţiale poate surveni numai în timpul efortu­lui; ulterior se poate accentua atât de mult încât activităţile zilnice, ca de pildă îmbrăcatul, devin un efort foarte mare sau chiar imposibil, si 0 susceptibilitate crescută la infecţii – răcelile sau alte infecţii res­piratorii prezintă o tendinţă crescută de afectarea a căilor respiratorii inferioare, fiind totodată însoţite de producerea excesivă de spută, dis­pnee şi afectarea plămânilor.

■ Letargie, somnolenţă, scăderea puterii de concentrare şi afectarea stării generale.

Suferinzii de bronşită cronică elimină prin tuse, excesul de mucus produs de glandele bronşice hipertrofiate. Acest fenomen este adeseori agravat de condiţiile de mediu.

Ţesutul pulmonar este deteriorat în mod semnificativ in caz de emfizem, o boală care însoţeşte adeseori bronşita. Ca urmare, apare dispneea severă.

Bronsita cronica – Incidenţă

Bronşita cronică afectează de obi­cei persoanele vârstnice. Are o incidenţă de 17 la sută la bărba­ţii şi 8 la sută la femeile cu vârste cuprinse între 40 şi 64 de ani, apă­rând mai frecvent la fumători.

Bronşita cronică este strâns legată de fumat. Numărul de ţigarete fumate zilnic influenţează în mod evident severitatea bolii.

Cauzele bronsitei

Atât în cazul bronşitei cronice cât şi a emfizemului pulmonar (vezi secţiunea alăturată), cauza pre­dominantă o constituie fumatul. Bronşita cronică apare rareori la nefumători, iar severitatea sa este direct proporţională cu numărul de ţigarete fumate zilnic. Polua­rea atmosferică şi expunerea pro­fesională la praf reprezintă cauze secundare, dar care contribuie la agravarea problemelor deja exis­tente.

In bronşita cronică, simptomele sunt cauzate de următoarea suc­cesiune de fenomene:

Glandele producătoare de mucus din pereţii bronhiilor şi ai traheii crescîn dimensiuni.
Aceste glande hipertrofiate (mărite) produce cantităţi excesive de mucus gros, lipicios, care este eliminat ca spută (expectoraţie).

■ Creşterea producţiei de spută blochează căile respiratorii. Pereţii bronhiilor se îngroaşă şi îngreunează (reduc) şi mai mult pătrunderea aerului.

Emfizemul Pulmonar

Majoritatea pacienţilor cu BPOC prezintă atât bronşită cronică, cât şi emfizem pulmonar.

Emfizemul are mai multe caracteristici:

Prezenţa unor leziuni pulmo­nare definitive prin care alveolele pulmonare (săculeţi cu aer) se măresc şi îşi pierd elasticitatea.
Pătrunderea aerului în plămâni este tot mai îngreunată, ducând la apariţia dispneei.

Emfizemul afectează de obi­cei, dar nu întotdeauna, persoa­nele care fumează.

Unii indivizi par să prezinte o predispoziţie genetică la emfi­zem.

Această radiografie a unui pacient cu emfizem, evidenţiază un aspect tipic de torace „în butoi”. Spaţiile intercostale sunt lărgite mult din cauza aerului rămas în porţiunile lor externe.

Diagnosticul bronsitei cronice

Diagnosticul de bronşită cronică este sugerat de tabloul clinic al unui fumător înveterat, care prezintă o tuse productivă persistentă. Cu toate acestea, există şi alte cauze de tuse cronică şi dispnee care trebuie excluse, ca de pildă astmul, tuberculoza sau cancerul pulmonar.

EXAMENUL CLINIC

La examenul clinic al pacientului cu bronşită cronică, se pot constata: Wheezing;
Zgomote de tip cracmente sau limi­tarea pătrunderii aerului în plămâni [la auscultaţia cu stetoscopul);

■ Accelerarea respiraţiei;

Dificultăţi în respiraţie – muşchii dintre coaste (intercostali) şi nările pot fi trase înăuntru în cursul inspiraţiei, iar buzele pot fi ţuguiate în timpul expirului Expansiunea redusă a toracelui în cursul inspiraţiei;

Cianoza – pielea pacienţilor poate căpăta o coloraţie albăstruie, dacă ei nu pot inhala oxigen suficient, sau dacă suferinţa pulmonară forţează inima (cord pulmonar).

INVESTIGAŢII

Diagnosticul se efectuează cu ajutorul a mai multe tehnici:

Radiografia pulmonară – nu este utilă întotdeauna, deoarece în stadi­ile iniţiale ale bolii poate avea aspect normal.

■ Analizele de sânge – nivelul de hemoglobina şi hematocritul (volumul eritrocitar compact) sanguin pot avea valori crescute, în compensaţie cu scăderea nivelului de oxigen din plă­mâni.

■ Electrocardiograma (ECG) – poate evidenţia forţarea porţiunii drepte a inimii, care pompează sânge în plă­mâni.
Testele funcţionale respiratorii – acestea măsoară volumele de aer care intră şi ies din plămâni şi volumul de aer din plămâni.
Funcţia pulmonară poate fi evaluată cu ajutorul unui spirometru. Pacientul suflă într-o piesă bucală, iar rezultatele sunt interpretate cu ajutorul unui computer.

Profilaxie si tratament

Renunţarea la fumat are o impor­tanţă majoră. Chiar în cazurile de bronşită cronică severă, acest lucru va ameliora tuşea. Trebuie evitaţi de asemenea şi ceilalţi fac­tori agravanţi ca de exemplu polu­area şi praful industrial.

TERAPIA MEDICAMENTOASĂ

Există mai multe variante de trata­ment medicamentos disponibile:
Bronhodilatatoarele
Medicamente care produc rela­xarea căilor respiratorii, ca sal-butamol sau bromura de ipratro­pium, îi ajută pe unii pacienţi să respire mai uşor. Ele sunt foarte eficiente de obicei şi sunt tolerate cel mai bine pe cale inhalatorie
Corticosteroizii
Duc la diminuarea manifestări­lor inflamatorii pulmonare. Nu toţi pacienţii răspund la aceste medi­camente, darîn cazulîn care o peri­oadă de probă de tratament cu prednisolon pe cale orală, timp de 2-3 săptămâni, duce la scăderea dispneei, se poate recurge la trata­mentul pe termen lung cu cortico-steroizi pe cale inhalatorie. Doza efi­cace de steroizi inhalatorii este mai mică decât în cazul administrării pe cale orală, astfel încât şi riscul efec­telor secundare este mai redus T: Antibioticele
Infecţiile respiratorii acute tre­buie tratate prompt cu antibio­tice pentru a preveni deteriorarea suplimentară a plămânilor. Paci­enţii pot primi o rezervă de antibi­otice pe care să o ţină la domiciliu, astfel încât să poată începe trata­mentul dacă expectoraţia devine galbenă sau verzuie.

Prevenirea infecţiilor

Vaccinarea (imunizarea) anuală împotriva gripei este importantă la pacienţii cu bronşită, care sunt mai predispuşi la infecţii.
Oxigenoterapia
Poate salva viaţa pacienţilor care suferă de agravări acute ale bolii în contextul unui episod infec-ţios. în cazurile severe de bronşită cronică, oxigenoterapia pe termen lung, administrată aproape per­manent, chiar şi în timpul somnu­lui, poate diminua dispneea şi poate îmbunătăţi rata de supravieţuire.

ALTE TRATAMENTE

Există şi alte măsuri terapeutice care pot ameliora boala:

■ Manevrele de kinetoterapie -ajută pacienţii să elimine sputa.
■ Inhalaţiile de abur – scad con­sistenţa sputei (o subţiază), făcând-o mai uşor de expectorat.
■ Exerciţiile fizice – dispneea şi disconfortul pot diminua la pacien­ţii care sunt încurajaţi să efectueze exerciţii fizice uşoare în mod regulat.

Ventilaţia asistată – pacienţii care prezintă agravări temporare deter­minate de un episod infecţios acut, pot fi ajutaţi prin folosirea unui ven­tilator, dacă dificultăţile de respira­ţie capătă potenţial fatal.

Pentru introducerea medicamentelor direct în plămâni, se utilizează un nebulizator. Acesta transformă soluţia care conţine substanţa medicamentoasă într-o ceaţă fină, care este apoi inhalată.

Prognostic

în fazele iniţiale ale bolii, pacien­ţii pot prezenta simptome relativ minore, caracterizate prin tuse cu expectoraţie în cantitate scăzută. Dacă pacientul renunţă la fumat, boala se poate opri din evolu­ţie; modificările inflamatorii de la nivelul căilor respiratorii pot chiar să fie complet reversibile.

In formele mai severe de bron­şită cronică, la pacienţii care con­tinuă să fumeze, infecţiile respira­torii sunt frecvente şi pot evolua către infecţii pulmonare (pneu­monii) şi insuficienţă respiratorie.

Fumătorii prezintă un risc mai mare de deces prin bronşită cro­nică decât nefumătorii. Aproxi­mativ 50 la sută din pacienţii cu dispnee severă mor în decurs de cinci ani, dar renunţarea la fumat îmbunătăţeşte prognosti­cul. Numărul de decese este spo­rit în caz de poluare atmosferică accentuată.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Bronşita cronică – Simptome si Tratament

5 comentarii

  1. clau

    Eu anul trecut am tratat bronsita cu siropul Prospan pe baza de iedera recomandat de medic si siropul de ghimbir. folositi siropul Prospan si la inhalatii si scapati rapid de tuse!

  2. flori

    Clau, sa fiu sincer si eu folosesc siropul Prospan atunci cand am o tusa seaca sau productiva. ma ajuta enorm pe mine si pe copii. Dar ghimbirul nu il pot bea, as recomanda ceaiul din copilarie -ceapa cu nuci.

  3. rc

    La until an după ce am renunțat la fumat și tratament u untura de bursuc simptomele au dispărut aproape complet. De asemenea uleiul esențial de cimbru sau oregano sălbatic la reducerea infecțiilor recurente.

Pings and Trackbacks

Lasă un răspuns